Cabinetele medicale au ca scop principal menținerea sănătății, iar acest lucru pleacă de la serviciile de calitate pe care le oferă, inclusiv protecția împotriva infecției încrucișate.

În acest sens, noi am făcut un necesar de produse pentru curățarea și igiena cabinetelor medicale:

- acoperitori de pantofi și dispensere - sunt extrem de utile în unitățile cu norme extrem de stricte de igienă. Botoșii sunt practici, ușor de folosit, iar dispenserele oferă confort și scurtează timpul necesar încălțării cipicilor.

- detergenți pentru suprafețe - sunt necesari pentru a spăla și a curăța suprafețele. Pot fi folosiți pe podele, pe piese de mobilier, în grupurile sanitare pentru a igieniza. Se aplică numai pe suprafețele care se doresc a fi spălate, se lasă un timp să acționeze (fapt specificat pe eticheta produsului), apoi se curăță cu o lavetă sau un mop.

- mănuși de examinare - asigură protecție ridicată împotriva microorganismelor și sporesc încrederea pacienților în cabinetul respectiv. Sunt disponibile într-o varietate de mărimi, modele și culori. În cazul în care manifești alergie la latex, vezi aici ce mănuși poți folosi.

- săpunuri lichide - mâna este cel mai folosit instrument în medicină, iar, prin contactul fizic, se pot răspândi cele mai mutle bacterii. De aceea, este necesar să folosiți un săpun antibacterian (de preferat, în recipient cu pompiță), dar și pacienții care vă calcă pragul, atunci când folosesc grupul sanitar.

- role și dispensere de hârtie - asigură ștergerea rapidă, sunt foarte ușor de eliminat după folosire și foarte confortabile în utilizare.

- saci și cutii pentru deșeuri - colectarea selectivă și eliminarea corespunzătoare a deșeurilor are un impact foarte mare atât asupra cabinetului, cât și asupra mediului înconjurător. În funcție de specific, deșeurile se vor depozita în cutii și saci pentru deșeuri menajere, deșeuri infecțioase, deșeuri anatomopatologice sau deșeuri tăietoare-înțepătoare.

- dezinfectanți medicali - reprezintă cea mai sigură metodă împotriva infecțiilor. În funcție de activitate, sunt necesari dezinfectanți de suprafețe, dezinfectanți de instrumentar, dezinfectanți pentru microaerofloră, dezinfectanți pentru sisteme de aspirație și dezinfectanți de mâini și tegumente.

Tu ce folosești în cabinetul tău medical?

Endoscopia este o procedură non-chirurgicală, utilizată pentru examinarea tractului digestiv.
Endoscopia digestivă superioară presupune introducerea unui endoscop prin gură și permite vizualizarea esofagului, a stomacului și a părții superioare a intestinului subțire.
Endoscoapele pot fi introduse în intestinul gros (colon), procedură numită colonoscopie sau sau sigmoidoscopie, în funcție de zona care se dorește a fi examinată.
Endoscoapele sunt foarte utile pentru vizualizarea ulcerațiilor, inflamațiilor, infecțiilor, tumorilor sau a diferitelor anomalii la nivelul colonului (colonoscopie), esofagului, stomacului și intestinului subțire (gastroscopie), căilor respiratorii și a plămânilor (bronhoscopie) sau a laringelui (laringoscopia).

După construcția lor, endoscoapele pot fi rigide sau flexibile, iar, după modul de vizualizare, pot fi directe sau video.

Astfel, Polymed vă pune la dispoziție următoarele tipuri de endoscoape:
- bronhoscoape cu fibră;
- colonoscoape cu fibră;
- endoscoape cu fibră, umane sau veterinare;
- gastroscoape cu fibră;
- laringoscoape cu fibră, portabile, cu sursă de lumină;
- monitoare medicale pentru endoscoape;
- procesoare de imagine HD pentru video endoscoape;
- surse de lumină;
- trolii mobile pentru endoscoape;
- video bronhoscoape;
- video colonoscoape;
- video endoscoape veterinare;
- video gastroscoape;
- video laringoscoape.

Vă invităm să consultați oferta de produse. Comanda poate fi realizată rapid, pe site, cu avantajele livrării rapide, economiei de timp și ale prețului avantajos.

Curățarea este o etapă preliminară și obligatorie, ce presupune îndepărtarea murdăriei (organice și anorganice) de pe instrumente, prin operațiuni mecanice sau manuale, cu ajutorul agenților chimici sau fizici.

Dezinfecția este procesul prin care se asigură distrugerea microorganismelor patogene și nepatogene cu ajutorul agenților fizici sau chimici. Dezinfecția de nivel înalt vizează bacteriile, fungii, virusurile și un număr mare de spori bacterieni. Dezonfecția de nivel mediu vizează bacteriile în formă bactericidă, fungii și virusurile, fără a acționa asupra sporilor bacterieni. Dezinfecția de nivel scăzut nu acționează asupra micobacteriilor, sporilor, virusurilor fără înveliș și a mucegaiurilor, având efect doar asupra bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi și a unor virusuri.

Sterilizarea este operațiunea prin care se elimină microorganismele, inclusiv cele în stare vegetativă de pe obiecte inerte, rezultând obiecte sterile.

Recomandări privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea instrumentarului:

- pentru curățare, nu utilizați bureți abrazivi și perii dure;

- nu folosiți agenți corozivi;

- asigurați-vă că folosiți instrumentarul conform scopului pentru care este creat;

- manipulați instrumentele cu precauție;

- nu scăpați și nu aruncați instrumentele;

- după utilizare, verificați instrumentele pentru a vă asigura că nu sunt deteriorate;

- nu lăsați instrumentele în soluții de curățare sau dezinfectare timp îndelungat;

- se recomandă demontarea, curățarea, decontaminare în apă rece, cu atenție asupra striațiilor, cavităților, vâfurilor, articulațiilor;

- folosiți cu grijă instrumentarul de mică chirurgie;

- păstrați și sterilizați instrumentarul cu cremaliere sau arcuri înr ecipiente speciale;

- nu lăsați instrumentarul în poziție deschisă;

- curățați și dezinfectați instrumentarul înainte de sterilizare.

Cimentul dentar este un material stomatologic încadrat ca medicament oral, folosit pentru obturarea cavităților din care a fost extrasă caria, pentru sigilarea canalelor care au fost supuse tratamentului ortodontic sau în realizarea pieselor de laborator.

Tipuri de cimenturi dentare:

- cimenturile zinc-fosfat sunt utilizate ca bază pentru obturație, cu rolul de a proteja pulpa dentară și dentina în cavitățile profunde.

- cimenturile cu eugenol sunt folosite pentru obturații temporare pentru a urmări evoluția dintelui și a permite intervenția la timp;

- glass-ionomer-urile sunt cimenturi pe bază de ionomeri de sticlă, care eliberează fluor și protejează împotriva cariilor. Sunt ideale pentru a fi utilizate în apropierea gingiei deoarece priza nu este afectată de salivă.

- compozitele dentare sunt materiale definitive, extrem de rezistente la presiune mecanică. Au o durată de viață crescută și redau culoarea naturală a dintelui.

Caracteristicile cimentului dentar ideal:

- foarte bună compatibilitate cu țesuturile;

- ușor de prelucrat, aplicat și îndepărtat;

- retenție crescută;

- adeziune ridicată la țesuturi;

- stabilitate ridicată;

- flexibilitate;

- lipsa reacțiilor adverse și a iritațiilor;

- împiedicarea depunerilor de placă dentară microbiană în urma aplicării;

- aplicare atraumatică;

- estetică bună, fără a colora sau păta dinții și celelalte materiale utilizate.

Sarcina unui medic pediatru se poate dovedi mai dificilă decât pare deoarece acesta lucrează cu pacienții care necesită multă atenție și îngrijre specială - copiii. 

Pentru a-ți îndeplini cu brio sarcina, în cazul în care ai un cabinet de pediatrie sau dorești să îți deschizi unul, trebuie să ții cont de materialele și aparatele de care ai nevoie. Noi te ajutăm cu lista necesarului pentru cabinetul tău.

Iată ce trebuie să ai în cabinet:

1. aparate și dispozitive medicale:

-       stetoscop și tensiometru;

-       cântar pentru sugari;

-       cântar pentru adulți;

-       pediometru;

-       taliometru;

-       reflector cu picior;

-       aspirator portabil;

-       lampă ultraviolete;

-       nebulizator;

-       termometru;

-       centimetru;

-       butelie mică de oxigen cu mască.
 

2. consumabile medicale:

-       branule, diferite dimensiuni;

-       soluții perfuzabile pentru situații de prim-ajutor;

-       sonde aspirație gastrică;

-       teste glicemie;

-       apăsătoare limbă;

-       speculi auriculari, diferite dimensiuni;

-       canule traheostomie;

-       deschizător de gură;

-       pipe Guedel;

-       canule rectale;

-       eprubete;

-       lame de sticlă;

-       sonde uretrale;

3. instrumentar medicale:

-       pense anatomice;

-       pense chirurgicale;

-       pense hemostatice Pean și Kocher;

-       foarfece drepte și curbe;

-       bisturiu;

-       port-ac Mathieu;

-       depărtător Farabeuf;

-       stilet butonat;

-       sonde canelate;

-       anuscop;

-       pense de limbă;

-       ciocan reflexe;

4. produse ortopedie:

-       atele Kramer

5. truse:

-       trusă de prim-ajutor;

-       trusă traheostomie.

6. altele:

-       oglindă frontală.

În această perioadă, am pregătit o listă de produse cu reduceri consistente, special adaptată cabinetelor medicale.

Oferta lunii iunie conține consumabile de laborator, dezinfectanți medicali, instrumentar medical, aparatură medicală și consumabile generale.

Pentru laboratoarele de analiză, punem la dispoziție ace recoltare tip fluturaș 21G/23G, ace seringă 18G-27G, ace vacutainer 21G (verzi) și vacutainere Litiu-Heparină cu dop verde, reduse cu 8% până la 14%.

Se pot achiziționa consumabile generale precum plasturi rotunzi, 22 mm, seringă insulină 1 ml/100 ui, cu ac încastrat 29G, extrem de ascuțit și subțire, care asigură o administrare atraumatică, cu o reducere de 31%. Sunt disponibile, de asemenea, la preț redus, truse de mică chirurgie și trusă de suturi, de unică folosință (până la 27% reducere).

Dezinfectanții medicali cu preț promoțional din această lună sunt:

- Sekusept Pulver – dezinfectant de instrumentar, concentrat, sub formă de pulbere solubilă 2%, cu timp de acțiune de 1 oră și spectru foarte mare de acțiune împotriva bacteriilor, virusurilor și a mucegaiului.

- Sekusept Aktiv – sterilizant pe bază de peroxid, pentru sterilizarea chimică a materialelor termosensibile și termolavabile. Are acțiune antivirală: HBV/ HCV (MADT) si DVV (Adeno Papova Vaccinia Polio). Procesul de curățare și dezinfecție este rapid (timp scurt de acțiune, chiar și la concentrație redusă).

Centrifuga digitală XC-2000, cu până la 4.000 RPM (inclusiv PRP și PRF), digitală, cu o capacitate de 6 eprubete de 10-15 ml, beneficiază de o reducere de preț subtanțială, iar dispenserul automat de botoșei de unică folosință și aparatul automat de acoperitori, cu folie inclusă, destinate spațiilor cu standarde ridicate de igienă, vin cu reduceri de până la 20%.

De asemenea, sunt disponibile spre achiziție, cu 10% reducere, lame de bisturiu, nr. 10-25, inclusiv 15C, cu design unic, pre-asamblat, sterilizate cu radiații Gamma și tratate termic.

Toate produsele reduse sunt disponibile aici. Intră pe site și vizualizează oferta!

Lămpile bactericide sunt un tip special de lămpi care produc raze UV-C, care acționează prin modificarea ADN-ului agenilor patogeni, distrugând capacitatea acestora de a se înmulți. Mai exact, razele UVC distrug nucleul microorganismului, formând legături covalente între bazele adiacente ale ADN-ului.  Astfel, ADN-ul nu se poate multiplica, iar, când microorganismul încearcă să se reproducă, moare.

Lumina ultravioletă este parte a spectrului luminii, cu raze de 3 lungimi: UV-C (între 100 și 280 nm), UV-B (între 280 și 315 nm) și UV-A (între 315 și 400 nm). Lămpile bactericide produc radiații UV-C cu  lungime de undă de aproximativ 253.7 nm, extrem de eficiente în spațiile cu încărcătură microbiologică mare.

În prezent, lămpile bactericide se dovedesc a fi foarte utile în purificarea aerului folosind tehnologia UVC, în domeniul medical. Acest lucru vine la pachet cu beneficiul costurilor scăzute și eficiență ridicată fără a mai fi nevoie de utilizarea substanțelor chimice periculoase. Sunt eficiente în spitale, cabinete medicale, centre de reabilitare, clinici și alte spații medicale, eliminând agenții patogeni transmisibili pe calea aerului: bacterii, fungi, virusuri, spori etc.

Pe lângă sterilizarea aerului din sălile de operație, lămpile pot fi folosite și pentru sterilizarea instrumentarului.

            În funcție de suprafața care trebuie acoperită, lămpile bactericide sunt:

-          lămpi de 8 W – pe spații de aproximativ 3 mp;

-          lămpi de 15 W – aproximativ 6-8 mp;

-          lămpi de 2x15 W – aproximativ 10-12 mp;

-          lămpi de 30 W – aproximativ 12-15 mp;

-          lămpi de 2x30 W – aproximativ 18-22 mp;

-          lămpi de 55 W – aproximativ 22 mp.

           Avantajele lămpilor bactericide:

-          continuitate în utilizare: pot funcționa permanent. Lămpile LBA pot funcționa chiar și în prezența personalului medical.

-          spectru larg de acțiune: orice particulă ce conține acizi nucleici (ADN sau ARN) va fi distrusă de acțiunea UVC.

-          eficacitate: consum mic de energie, concomitent cu distrugerea unui număr mare de microorganisme într-un timp scurt;

-          economie: lămpile elimină nevoia de a folosi antiseptice scumpe, mână de lucru și economisesc și timpul necesar dezinfecției;

-          durata de viață: funcționează timp îndelungat, în parametrii optimi, până la 9.000 de ore;

-          siguranță în utilizare: nu există produși secundari, substanțe fizice sau chimice și reziduuri. Suprafețele rămân curate și uscate, deci se elimină riscul de coroziune asociat umezelii;

-           posibilitatea utilizării fără control uman: cu ajutorul programatorului zilnic, lămpile pot funcționa independent de personalul uman.

Atunci când vine vorba despre igiena cabinetului medical, nu există loc pentru compromisuri. Astfel, îți recomandăm un set de produse care îndeplinesc cu brio această sarcină:

1. Acoperitorii de pantofi cu prindere în T - sunt ideali pentru a preveni contaminarea spațiului interior, reducând riscul infecției cu germeni. Sunt realizați din polipropilenă, material plastic asemănător cu polietilena, dar mai rezitent la presiune și căldură decât aceasta din urmă. 

Dimensiunile de 500 mm x 150 mm permit acestor acoperitori să fie compatibili cu majoritatea tipurilor de încălțăminte. Se pliază foarte bine pe încălțăminte, nu alunecă și au aderență la suprafețe. 

Vin în set de 100 de bucăți (50 de perechi), ideal pentru cabinete cu trafic de persoane mai mare. 

Acesși acoperitori de pantofi au mecanism de prindere în T și nu pot fi folosiți manual. Se utilizează împreună cu dispenserul de acoperitori PM31. 

2. Dispenserul automat de acoperitori de pantofi PM31 - este un dispozitiv mecanic, silențios și stabil. Se poate instala oriunde, ocupând un spațiu foarte mic. 

Mecanismul de utilizare este foarte simplu: se plasează piciorul în cavitate, se ține acolo câteva secunde, apoi se retrage piciorul. Astfel, botoșelul se pliază perfect pe forma încălțămintei. Nu este nevoie ca utilizatorul să se aplece sau să aplice presiune asupra cavității.

Se încarcă ușor și rapid cu cipicii cu prindere în T. Funcționează doar pe bază de acest tip de acoperitori. Dispenserul nu vine însoțit de botoși.

Astfel, poți achiziționa de aici acoperitorii de pantofi cu prindere în T, la set de 100 de bucăți, și dispenserul automat de acoperitori de pantofi de unică folosință PM31.

Pulsoximetrul este un dispozitiv medical de mici dimensiuni, care se atașează pe deget și măsoară saturația de oxigen din sânge și/sau ritmul cardiac. 

În cazul în care ai în plan să achiziționezi un astfel de dispozitiv, sunt câteva aspecte de care ar trebui să ții cont:

- părerea medicului - înainte de a face o astfel de achiziție, este recomandat să vorbești cu medicul tău, care îți poate spune ce tip de pulsoximetru este potrivit pentru tine. Există o varietate de dispozitive, în funcție de scop. Astfel, dacă ai nevoie de pulsoximetru doar pentru măsurarea saturație de oxigen, un dispozitiv mic, clip-on (cu prindere cu clip pe index), poate fi alegerea potrivită. Dacă specialistul dorește și monitorizarea ritmului cardiac, poți alege un pulsoximetru cu monitor, ce oferă posibilitatea de monitorizare a ritmului inimii.

- consultă mai multe modele - toate pulsoximetrele îndeplinesc aceeași funcție de bază: măsurarea nivelului de saturație a oxigenului din sânge. În funcție de tip, fiecare are puncte tari și puncte slabe.

Pulsoximetrele de deget sunt ideale pentru uzul la domiciliu; sunt mici, cu formă rectangulară, cu prindere clip pe deget. De obicei, funcționează pe bază de baterii.

Pulsoximetrele portabile sunt folosite, de regulă, în instituțiile medicale, fiind mai sofisticate și oferind rezultate de o acuratețe ridicată. Sonda este atașată de un cablu, care face conectarea cu ecranul. Pentru a funcționa, sonda se atașează de indexul pacientului. Sunt ideale pentru verificări la fața locului, dar sunt ideale și pentru monitorizarea continuă a saturației de oxigen.

Pulsoximetre de masă - concepute pentru spitale, cabinete medicale, sunt de mărimi mari și realizează foarte bine o monitorizare continuă.

Pulsoximetrele de încheietură sunt wireless, concepute pentru monitorizarea în permanență, chiar și în timpul somnului, având un design asemănător unui ceas de mână. Un mic fir conectează sonda, plasată pe idex, la un monitor mic, plasat pe încheietură, rezultatul fiind afișat pe acel monitor. 

Pulsoximetrele fetale sunt ideale pentru atașarea pe degete foarte mici, dar pot fi concepute și pentru picior sau cap.

- ține cont de caracteristicile fiecărui tip: în afara modelor diferite, fiecare tip prezintă specificații diferite.

Nivelul de acuratețe - unele dispozitive au lumini de avertizare, care te anunță că nivelul de oxigen este scăzut sau că ceva este în neregulă cu aparatul tău.

Alarme - alarmă pentru nivel scăzut de oxigen, care se dovedește a fi utilă mai ales pentru cei care nu au un istoric în acest sens.

Display-ul - culoarea și mărimea ecranului pot face diferența în citirea rezultatelor.

Durabilitatea și durata de viață a bateriilor - dacă dorești un dispozitiv pentru acasă, nu ai nevoie de unul robust, dacă ai nevoie să îl folosești din când în când, nu ai nevoie de unul cu durată foarte mare de viață a bateriilor. Pentru o monitorizare continuă, însă, ai nevoie de un dispozitiv care se poate conecta la priză sau de unul cu baterii care durează timp îndelungat.

- testează-l împreună cu doctorul: testele indică gradul de precizie și funcționalitatea pulsoximetrului, iar specialistul este cel care te va ajuta să înțelegi cum funcționează și va decide dacă este potrivit pentru tine. 

Polymed vă pune la dispoziție o gamă variată de pulsoximetre, disponibile aici!

În baza deciziei nr. 2/2019 pentru modificarea anexei la decizia Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România nr. 10/2007, conținutul minim al trusei de urgență în cabinetele de medicină dentară presupune:

1.      aparatură și materiale:

-          tensiometru electronic cu măsurare la încheietura mâinii, 1 buc.;

-          feșe, 10 cm x 10 cm, 3 role;

-          bandă adezivă, 5 cm x 5 cm, 2 role;

-          soluție polividon-iodat sau clorhexidină pentru tegumente, 1 flacon;

-          seringi sterile, 5 ml/10 ml, 5 buc.

2.      medicamente:

-          Nitroglicerină (Nitroglicerină – 1 cutie de 20 cpr. de 0.5 mg, valabilitate 6 luni; se administrează 1 comprimat sublingual în criză de angină pectorală, infarct miocardic acut, edem pulmonar acut cu TA_S > 100 mg Hg; se poate repeta administrarea la intervale de 5 minute / Maycor Nitro Spray, Nitromint, flacon de 10 g, 0.4 mg/doza, cu administrare a 2 pufuri sublingual în cazurile enumerate anterior și se poate repeta la 5 minute);

-          Nifedipină (Adalat, Cordipin, Corinfar, Nifedipin, Nifadil, Nifelat), 1 cutie cu 10 comprimate de 10 mg – se administrează 1 comprimat sublingual pentru reducerea tensiunii arteriale;

-          Acid acetilsalicilic (Aspirină), 10 comprimate de 500 mg – se administrează o jumătate de comprimat în cazul suspiciunii de infarct miocardic acut;

-          Enalapril (ENAP), 10 comprimate de 25 mg – se administrează 1 comprimat sublingual pentru reducerea tensiunii arteriale, iar, la nevoie, se poate repeta doza;

-          Adrenalină 1:1000, 5 fiole de 1mg/1 ml – se administrează 0.3 ml sublingual în caz de șoc anafilactic și se poate repeta la 10-15 minute până la TA_S > 90 mm Hg / Adrenalină 1:1000 (Epipen, Epipen 300), 2 buc. stick autoinjector 0.3 mg, pentru adulți – se injectează i.m. o doză în caz de șoc anafilactic și se poate repeta la 10-15 minute / Adrenalină 1:2000 (Epipen Junior, Epipen 150), 2 buc. stick autoinjector 0.15 mg, pentru copii cu greutate mai mare de 30 kg, o doză administrată prin injecție i.m. în caz de șoc anafilactic, cu posibilitatea repetării la 10-15 minute dacă este necesar; este obligatorie doar în cabinetele dentare școlare;

-          Hidrocortizon Hemisuccinat (Flebocortid, Hidrocortizone, Hidrocortizone Natriu Succinat), 10 flacoane de 100 mg sau 40 fiole de 25 mg, administrate i.m. în caz de reacții alergice acute, crize de astm bronșic sau criză Addison;

-          Prometazină (Romergan), 5 fiole de 50 mg/2 ml – se administrează 1 fiolă i.m. în cazul reacțiilor alergice acute / Loratadină (Claritine), 5 comprimate de 10 mg – se administrează 1 comprimat în cazul reacțiilor alergice acute / Desloratadină (Aerius), 5 comprimate de 5 mg – se administrează 1 comprimat în cazul reacțiilor alergice acute / Cetirizină (Zyrtec), 1 sticlă cu soluție de 10 mg/ml – se administrează 10 picături (5 mg) în cazul reacțiilor alergice acute;

-          Salbutamol (Buventol, Salbuvent, Ventolin), spray de 100 mcg/doză – se administrează 1-2 pufuri, oral, în cazul crizei de astm bronșic;

-          Glucoză 5%, 1 flacon de 1000 ml – se administrează 5-10 ml în caz de hipoglicemie;

-          Diazepam, 5 fiole de 10 mg/2 ml – se administrează o fiolă i.m. în cazul crizei convulsive;

-          Ketorolac (Ketorol, Ketrodol, Toradol), 5 comprimate de 10 mg – se administrează oral 1 comprimat ca analgetic / Metamizol (Algocalmin, Analgin), 5 comprimate de 500 mg – se administrează 1 comprimat oral, ca analgetic;

-          Drotavertină (NO-SPA), 10 comprimate de 40 mg – se administrează oral 1 comprimat ca analgetic pentru pacientele însărcinate;

-          Amoxicilină (Ospamox, Duomox, E-Mox, Ephamox, Moxilen), 5 comprimate de 500 mg – se administrează 2 g oral pentru anibioprofilaxie, nu se administrează la pacienții alergici la peniciline! / Clindamicină (Dalacin C, Clindamicin, Klindan, Lanacine), 5 comprimate de 600 mg – se administrează oral 1 comprimat pentru antiprofilaxie.

*Denumirile din paranteză, cu scris înclinat, sunt denumirile comerciale.

3. Aparatură (facultativ):                                                

- butelie de oxigen, cu reductor;

- balon de resuscitare;

- pipă orofaringiană.

Trusa de mică chirurgie pentru cateterizare reprezintă o variantă foarte economică și fiabilă pentru trusa clasică de mică chirurgie, formată din instrumente din inox și consumabile medicale, deoarece reduce costurile de dezinfecție și sterilizare și economisește timpul dedicat acestor procese. 

Trusa de unică folosință conține instrumente din plastic și materiale sterile:

- câmp steril, de dimensiuni 60 cm x 60 cm;

- câmp steril cu orificiu, de dimensiuni 60 cm x 60 cm;

- pensă de plastic cu vârfuri ascuțite;

- comprese de tifon cu 8 pliuri, dimensiuni 7.5 cm x 7.5 cm, 2 buc.;

- mănuși latex, mărimea M, 2 buc.;

- tăviță renală, dimensiuni 25 cm x 15 cm;

- tăviță de plastic, de dimensiuni 10 cm x 8 cm x 4 cm.

Trusa este sterilă, iar, până pe 30 aprilie, este redusă cu 27%. O poți achiziționa de aici, la preț promoțional!

Seringile sunt consumabile medicale indispensabile activității medicale. Polymed vă pune la dispoziție o gamă variată de seringi sterile, ambalate individual, la prețuri competitive.

Seringile sunt alcătuite din 3 elemente: corp, piston și garnitură piston. 

În oferta Polymed, se regăsesc:

- seringi sterile de 10 ml, cu ac 21G, cu gradație din 2 în 2 ml și subgradații, cu reducere de 11%;

- seringi sterile de 2-3 ml, cu ac 23G, cu gradații la 1.5 ml și subgradații, la preț redus cu 7%;

- seringi sterile de 20 ml, cu ac 21G, gradate la fiecare 5 ml și subgradată, reduse cu 8%;

- seringi sterile de 30 ml, cu ac 18G și filet, potrivite pentru pompe și injectomate, la preț redus cu 7%;

- seringi sterile de 50 ml, cu ac 18 G și filet, potrivite pentru injectomat și pompe de perfuzii, cu 8% reducere;

- seringi sterile de 5 ml, cu ac 22G, la cutii de 100 de bucăți, reduse cu 8%;

- seringi de insulină de 1 ml, cu ac încastrat 29G, ac extrem de ascuțit, ce asigură utilizare atraumatică și rapidă; prezintă diviziuni la fiecare 10 ml și sibdiviziuni la fiecare 2 ml, cu reducere de 9%;

- seringi de insulină/tuberculină de 1 ml, cu ac detașabil 26G, folosite pentru adminstrarea de insulină sau pentru testarea prezenței bacilului Koch, la cutie de 100 de bucăți, cu reducere de 8%;

- seringi Guyon, de 100 ml, pentru spălături auriculare, alimentație sau aspirație, dotate cu mâner la capătul dinspre utilizator, la preț redus cu 9%.

Comandă în această săptămână pentru a prinde reducerile!

Și nu uita: abonarea la newsletter aduce transport gratuit la următoarea comandă de minim 100 de lei!

Atunci când vine vorba de activitatea în cabinetul tău stomatologic, nu există loc pentru compromisuri. Astfel, ai nevoie de consumabile și instrumente de cea mai bună calitate pentru a putea oferi servicii la cele mai înalte standarde.

În acest sens este gândită oferta Polymed: materialele calitative și tehnicile de prelucrare se combină pentru obținere unor instrumente care să te ajute în activitatea de zi cu zi. Iată ce îți oferim:

- chiurete alveolare – Hemingway, tip linguriță, și Lucas, tip excavator, realizate din inox de calitate superioară, pentru intervenții chirurgicale asupra osului, rezistente la sterilizare și coroziune;

- clești – pentru extracția molarilor, premolarilor, incisivilor, rădăcinilor, atât la adulți, cât și la copii, sunt adaptate la anatomia dintelui, oferă prindere sigură și previn alunecarea;

- ciupitoare de os – Blumenthal sau Friedman, pentru remodelarea osului alveolar și eliminarea țesutului brut. Sunt realizate din oțel inoxidabil, rezistent, cu vârf ușor curbat sau curbat la 90 de grade;

- sisteme de digă – clește de aplicat cleme pentru digă sau perforator, cu reglaj, din inox sterilizabil, economic față de alte variante;

- elevatoare – curbe sau drepte, cu vârf ascuțit/rotunjit, pentru îndepărtarea resturilor radiculare sau a fragmentelor rupte. Dispun de mânere ergonomice pentru o utilizare facilă;

- freze carbid extradure – pentru tăierea rapidă și eficientă a coroanelor ceramice și a metalului, cu diferite forme: cilindrice, sferice, efilate, con inversat;

- freze diamanțate – diverse forme și granulații, cu suport din inox, autoclavabile, concepute pentru intervenții minim invazive;

- fuloare – diferite modele și amprente, din inox, autoclavabile, destinate umplerii;

- linguri de amprentare – din plastic sau inox, atât pentru arcada inferioară, cât și pentru cea superioară, cu desgin anatomic;

- truse stomatologice de consultație – sterile sau cu componente sterilizabile, economice și utile oricărui cabinet stomatologic.

Oferta noastră detaliată este disponibilă aici! 

Polymed pune la dispoziția clinicilor, a cabinetelor medicale și a spitalelor o gamă vastă de aparatură medicală. Luna februarie vine cu noutăți în ofertă:

1. Autoclave – sunt disponibile aparate de diverse capacități, cu cameră de sterilizare de la 8 litri la 25 de litri, clasa de sterilizare B, în conformitate cu reglementările privind sterilizatoarele cu aburi. De asemenea, se pot achiziționa aparate pentru sigilarea pungilor, distilatoare de apă sau imprimante externe pentru autoclav.

2. Aparate anestezie – aparate și stații de anestezie Aeon sau Glory Plus, proiectate pentru reducerea consumului de oxigen, concepute pentru anestezii locale, spinale și generale, fiind disponibile cu sau fără cărucior pentru transport.

3. Aparate dezinfecție aer – aparate dezinfecție MidasAnAir, cu flux concentrat de radiații UV, ce împiedică răspândirea epidemiilor și elimină mirosurile neplăcute de natură organică, inclusiv mirosul de tutun. Sunt concepute pentru industria medicală (spitale, cabinete medicale, cabinete stomatologice), industria farmaceutică (laboratoare și fabrici de medicamente) și industria alimentară (fabrici de prelucrare și ambalare a produselor alimentare).

4. Aspiratoare de secreții – aspiratoare chirurgicale/de secreții, manuale sau automate, marci Askir, New Aspiret, New Hospivac, Mini Aspeed sau SuperVega, cu diverse debite de aspirație.

5. Seturi oxigenoterapie – seturi complete de oxigenoterapie, capacități de la 2 litri la 40 litri, butelii de oxigen medical, reîncărcabile, concentratoare de oxigen, precum și accesorii: măști de oxigen, regulatoare de presiune sau umidificatoare.

Toate acestea și multe alte aparate medicale, sunt disponibile aici!

Polymed se dedică furnizării de consumabile medicale, instrumentar medical sau aparatură medicală la cele mai înalte standarde de calitate. 

Echipa Polymed este mereu la curent cu ofertele de pe piață și lucrează pentru a-ți oferi cele mai bune prețuri pentru o gamă vastă de produse. În prezent, extindem gama de aparatură medicală pentru a răspunde nevoii oricărui cabinet. 

Valorile nostre sunt orientarea către client, proptitudinea, respectul și îndeplinirea promisiunii de răspunde în mod corespunzător nevoilor cabinetelor medicale, clinicilor și spitalelor. 

De aceea, dorim să te recompensăm!

Newsletter-ul Polymed vine la pachet cu  transport GRATUIT la următoarea comandă de minim 100 lei!

Ce trebuie să faci?

1. Intră pe https://polymed.ro/.

2. Derulează pagina de HOME până la rubrica de newsletter.

3. Introdu adresa de e-mail!

Și gata, te-ai abonat!

Cabinetul medical este unul dintre spațiile care trebuie să respecte norme extrem de stricte privind igiena.

Pentru a asigura protecția atât a personalului medical, cât și a pacienților, este necesară eliminarea agenților patogeni, care se răspândesc foarte repede.

Fiindcă mâna este cel mai „utilizat” instrument din domeniul medical, sunt necesare mănușile de examinare sau chirurgicale, precum și mănușile de menaj, utilizate atunci când se realizează curățarea și dezinfectarea spațiilor, a instrumentelor sau a mobilierului din cabinet. Alege un material hipolergenic (vezi „Alergia la latex”) și o mărime corespunzătoare, care să nu împiedice activitatea zilnică.

Microorganismele patogene se răspândesc cu rapiditate și se înmulțesc la fel de repede în acest mediu, iar, pentru a evita infecția încrucișată, este necesar ca mâinile medicilor să fie „eliberate” de acești agenți patogeni. Folosește un dezinfectant de mâini sau un săpun lichid antimicrobian pentru a asigura igiena corespunzătoare între consultații. Dezinfectanții și detergenții dezinfectanți sunt indispensabili oricărui cabinet medical. Ai nevoie de dezinfectanți pentru suprafețe, mâini, dezinfectanți sau sterilizanți de instrumentar, dezinfectanți pentru mobilier, dezinfectanți pentru sisteme de aspirație și microaerofloră, astfel încât să asiguri starea de sterilitate a mediului de lucru.

O importanță deosebită o are îmbrăcămintea medicală. Halatele, pantalonii medicali, bonetele, măștile medicale, completate de acoperitorii de mâneci și de pantofi, acolo unde este cazul, împiedică transmiterea microorganismelor de pe o suprafață pe alta.

De asemenea, colectarea, stocarea și eliminarea deșeurilor medicale este un pas vital. În acest sens, ai nevoie de saci și cutii pentru deșeuri.

Despre cum să sortezi și să elimini deșeurile medicale, am vorbit într-un alt articol, pe care îl poți citi aici.

Trusele de perfuzie sunt sisteme compuse dintr-un ac special, cameră de picurare cilindrică, controler pentru reglarea precisă a vitezei de infuzie și tub.

            Avantaje:

-          posibilitatea alegerii acului, în funcție de necesitate;

-          protecția personalului medical și a pacientului;

-          materiale hipoalergenice;

-          posibilitatea reglării vitezei de infuzie;

-          tub rezistent la răsucire și încovoiere.

            Microperfuzoarele sunt destinate administrării rapide a soluțiilor perfuzabile.

Avantaje:

-          mărimi G19-G25;

-          pereți subțiri din silicon;

-          ac pentru inserție rapidă ce asigură o experiență atraumatică;

-          mâner în formă de fluture pentru fixare sigură;

-          culori diferite care asigură identificarea rapidă a mărimilor.

Trusele de transfuzie sunt folosite în transfuziile de sânge sau a componentelor sanguine.

Avantaje:

-          cameră cilindrică de picurare ce împiedică trecerea cheagurilor de sânge;

-          ac ce asigură flux constant de sânge;

-          gel cauciucat cu bile de filtrare ce permite introducerea medicamentelor;

-          controler eficient în reglarea vitezei de transfuzie;

-          tub rezistent.

Fie că ești la început de drum, fie că a venit timpul să mai schimbi câte ceva prin cabinetul tău, există anumite aspecte de care să ții cont.

În acest sens, am creat o listă cu un minim necesar de articole de care ai nevoie pentru a oferi servicii medicale de calitate:

- autoclav – sterilizator pe bază de căldură umedă, adresat instrumentelor chirurgicale, echipamentelor de laborator sau obiectelor farmaceutice;

- defibrilator automat extern – dispozitiv automat, extern, de preferat, portabil, destinat adulților și copiilor; - audiometru și timpanometru;

- dispozitive de diagnosticare (termometru, pulsoximetru, tensiometru);

- cântar cu analizor corporal;

- colposcop, cu suport mobil pentru o utilizare mai ușoară, stetoscop;

- centrifugă;

- computere, imprimante și accesorii;

- echipamente medicale de urgență și consumabile (aspiratoare, dispozitive de oxigenoterapie, echipamente de resuscitare, aparate pentru respirație artificială și consumabilele aferente);

- electrocardiografe și accesorii (imprimantă, suport mobil, hârtie etc.);

- mese de examinare (pentru pediatrie, bariatrie etc.);

- optotip;

- echipamente și consumabile pentru dezinfecție și sterilizare;

- echipamente pentru analizele de laborator (centrifugă, analizoare de urină/glucoză, microscop, frigidere pentru probele de analiză etc.);

- mese/canapele pentru intervenții și proceduri;

- cutii și saci pentru deșeuri;

- instrumentar din inox;

- lămpi bactericide și surse de lumină;

- dispozitive de specialitate (ex: doppler fetal, spirometru);

- echipamente de protecție (halate, mănuși, măști, capeline, botoși etc.);

- încălțăminte medicală (saboți, pantofi medicali sau bocanci medicali);

- dispenser de acoperitori de pantofi;

- trusă de prim-ajutor;

- mobilier medical;

- sistem de filtrare a apei.

Nu mai este deloc o noutate faptul că epuizarea profesională, fenomen cunoscut sub denumirea de „burnout”, reprezintă o problemă care afectează cu preponderență medicii. Este interesant de știut faptul că unele specialități medicale sunt afectate mai mult ca altele de acest fenomen.

Conform unui studiu recent, medicii cei mai afectați activează pe palierele următoare:

-          îngrijirea critică – 48% dintre medici se confruntă cu epuizare profesională;

-          neurologie – 48%;

-          medicina de familie – 47%;

-          obstetrică și ginecologie – 46%;

-          medicină internă – 46%;

-          medicina de urgență – 45%.

Pe de altă parte, specialitățile care sunt supuse cel mai puțin unui nivel ridicat de stres activează în:

-          ortopedie – 34%;

-          oftalmologie – 33%;

-          patologie – 32%;

-          dermatologie – 32%;

-          chirurgie plastică – 23%.

Una dintre cauzele declarate ale burnout-ului sunt sarcinile birocratice într-un număr foarte mare, la care se adaugă orele foarte multe petrecute la muncă, somnul precar, compensarea insuficientă și nerecunoașterea efortului, lipsa de respect etc.

            Soluțiile care ar putea da rezultate ar fi programul flexibil de muncă, creșterea gradului de respect din partea pacienților, atitudini pozitive din partea colegilor, oportunități de învățare continuă și creștere profesională și sprijin mai mare din partea partenerilor de cuplu.

            Gestionarea acestei probleme implică la unii specialiști exercițiile fizice, discuțiile cu familia sau prietenii apropiați, somnul sau chiar izolarea, mâncarea fast-food și alcoolul, deși acestea nu sunt tocmai cele mai indicate soluții.

            Burnout-ul vine deseori la pachet cu depresia. Deși depinde de factori individuali precum nivelul carierei, personalitatea, nivelul de flexibilitate, stresul profesional poate afecta fiecare specialist la un moment dat al activității.

Ne-am mărit oferta de aparatură medicală pentru a răspunde nevoii cabinetelor de a avea aparatură de ultimă generație. Din această ofertă fac parte ecografele și electrocardiografele pe care ți le vom prezenta astăzi:

1. Ecograf alb-negru ECO1, portabil – este ultramodern, cu design plăcut, ușor și oferă o imagine de calitate. Dispune de monitor de 12” LED, porturi video, USB 2.0 și VGA și de pachete software: abdomen, măsurători generale, OB-GYN, vascular, părți moi, ortopedie, pediatrie, cardiac. Pachetul standard include sondă convexă 2.5-5 Mhz. Opțional, puteți achiziționa sondă convexă cu frecvență reglabilă, sondă liniară cu frecvență reglabilă, sondă endocavitară, sondă microconvexă, toate cu frecvență reglabilă, geantă de transport, măsuță, videprinter alb-negru și altele.

2. Ecograf doppler ECO5, portabil, color – are monitor cu tehnologie LED, interfață intuitivă, conectare USB și VGA. Are aplicabilitate pentru Interne, Cardiologie, Obstetrică-Ginecologie, Urologie, Chirurgie, Pediatrie, Neurologie, Endocrinologie, Ortopedie, Gastroenterologie, Medicină de Familie, Oncologie. Beneficiază de sistem de operare embedded și acumulator inclus pentru 2 ore de funcționare și dispune de opționale (diverse sonde cu frecvențe reglabile, cărucior de trasport, videoprinter alb-negru).

3. Ecograf doppler Q5, portabil, cu monitor medical, tehnologie LED, ce oferă imagini de calitate. Interfața intuitivă oferă realizarea setărilor și măsurătorilor prin apăsarea unui singur buton. Dispune de conectare USB și VGA. Pachetul standard include sondă convexă de 3.5 Mhz, 2 porturi active pentru sonde, sistem de operare embedded, hard disk de 320 Gb, 1 VGA și posibilitatea salvării imaginilor. Pachetul opțional include pachet 4D avansat, modul 4D separat, cărucior, geantă de transport, pedală de freeze imagine la distanță, videoprinter etc.

4. Ecograf doppler Qbit 5, staționar, cu 2 porturi de sondă, ultramodern, cu interfață intuitivă, conectare USB și VGA. Specificații: Super Image module, Compound Imaging, SRA, Q-Image, Q-Beam, X-contrast, Q-flow. Opționale: pachet cardio avansat, al 3-lea conector pentru sondă, IMT, Super Needle, kit biopsie, Dicom 3.0, pedală pentru picior, videoprinter.

5. Electrocardiograf cu 12 canale, portabil – afișare 12 derivații pe PC/monitor LCD color. Include cablu de alimentare, cablu pentru pacient, set de 4 clești și 6 ventuze. Opționale: măsuță electrocardiograf și software conectare PC+USB.

6. Electrocardiograf cu 3 canale, portabil – afișare 12 derivații pe PC în timp real, monitor LCD, măsurători auto-analiză și auto-interpretare, alimentare 220V și baterie încoroporată. Opțional: măsuță electrocardiograf și software conectare PC+USB.

Toate aparatele dispun de garanție de 24 de luni, transport, livrare și consultanță de specialitate GRATUITE.

Aparatura medicală este disponibilă aici.

Sutura chirurgicală este una dintre cele mai utilizate manopere în chirurgie, care asigură menținerea în contact a părților unei plăgi pentru a permite refacerea anatomică.

În funcție de timpul de intervenție, sutura poate fi:

-         primară, efectuată la maxim 6 ore de la traumatism, asigurându-se o asepsie perfectă. Pentru plăgile cu țesuturi compromise și margini neregulate, se regularizează marginile prin îndepărtarea țesuturilor a căror vitalitate a fost compromisă, apoi se execută sutura;

-          primară întârziată - este utilă în cazul plăgilor care supurează, pentru care este necesară o perioadă de așteptare de 5-7 zile, în care plaga deschisă va fi pansată, apoi se strâng firele de sutură;

-          sutura secundară este indicată în cazul plăgilor cărora li s-a făcut sutură primară, dar au supurat. Se impune scoaterea firelor suturii primare și pansarea zilnică până la dispariția infecției, avivarea țesuturilor și sutura propriu-zisă. Dacă plaga continuă să supureze, se repetă procedeul, urmând a se face sutura terțiară, cuaternară etc., în funcție de caz.

În funcție de lungimea firului de sutură, sutura este:

-          întreruptă – cel mai des utilizată în cazul lacerațiilor și se recomandă folosirea firelor neresorbabile. Se face cu puncte separate, prin înnodarea și secționarea firului după fiecare trecere; se pot utiliza și agrafe.

-          continuă – se caracterizează de mai puține noduri, ceea ce presupune mai puțin timp și mai puțin material decât în cazul suturii întrerupte. Este folosită în cazul țesuturilor profunde, însă este mai puțin precisă în apropierea marginilor, iar rezultatul nu este la fel de estetic, spre deosebire de sutura întreruptă. Pot apărea complicații, precum chisturi.

-          sutură continuă intradermică – oferă rezultate estetice, utilă în cazul rănilor în care pielea este tensionată sau este predispusă formării cheloidelor. Se recomandă folosirea firelor subțiri, resorbabile, împletite sau monofilament.

După numărul straturilor, suturile sunt:

-          monoplan (într-un singur plan), în care se utilizează un singur strat de fire;

-          sutură pe mai multe planuri (de obicei dublă), în care se utilizează mai multe straturi de fire suprapuse.

Depinzând de materialul folosit, sutura poate fi:

-          resorbabilă, se folosesc fire care sunt absorbite de organism în anumite intervale de timp, de la câteva zile la câteva luni;

-          neresorbabilă, cu materiale care nu sunt absorbite de organism și pot provoca o reacție minimă, urmând a fi extrase ulterior cicatrizării.

Firul de sutură ideal trebuie să fie subțire și rezistent, să nu absoarbă lichide, să nu permită dezvoltarea bacteriilor și, nu în ultimul rând, să nu secționeze țesuturile. Despre tipurile de fire de sutură, am vorbit într-un alt articol, disponibil aici.

Bacteriile și microorganismele sunt prezente în aproape orice mediu, majoritatea fiind inofensive pentru oameni, dar patogenii, microorganismele care cauzează boli, pot fi periculoase sau letale.

Folosirea dezinfectantului potrivit, cu regularitate, este un pas critic în prevenirea răspândirii bolilor. Pe piață se găsesc o multitudine de produse, de aceea, este important să înțelegem cum acționează pentru a putea face alegerea corectă.

Care este mecanismul de acțiune?

Dezinfectanții sunt agenți chimici care se aplică pe obiecte pentru a distruge bacteriile, virusurile, fungii, mucegaiul și altele. Cel care se ocupă de distrugerea acestora este denumit „agent activ”, prin distrugerea celulelor microorganismelor. În funcție de destinație, agentului activ i se adaugă și alte ingrediente; spre exemplu, se poate adăuga o fromulă specială pentru păstrarea umezelii pe parcursul timpului de acțiune.

La modul general, dezinfectanții se clasifică în:

- compuși cuaternari de amoniu – sunt alegerea ideală în instituții și spitale datorită costului scăzut și a acțiunii rapide asupra unui spectru larg de microorganisme. Pot fi dezinfectanți-detergenți pentru a asigura curățarea simultan cu dezinfectarea. Se recomandă pentru utilizarea pe suprafețele dure, non-poroase. Acționează prin atașarea pe peretele celular al microorganismului, afectând proteina și membrana celulară, ceea ce duce la moarte. Sunt foarte stabili, fără culoare, fără miros. Dezavantajul îl reprezintă faptul că nu elimină sporii, bacilul Koch și anumite virusuri.

- cloruri – acționează asupra virusurilor rezistente, având acțiune rapidă și costuri scăzute. Pot fi corozive, iritante și pot cauza decolorarea materialelor. Sunt indicate pentur curățarea fluidelor corporale, sunt bactericide, fungicide, sporicide. Sunt compuși instabili, cu miros puternic neplăcut și iritant.

- alcooli – diluați în apă, alcooli sunt eficienți asupra majorității bacteriilor. De multe ori, este necesară o concentrație mai mare pentru suprafețele umede. Dezavantajul este că se evaporă rapid, sunt inflamabili, pot fi ineficienți asupra materiei organice și nu pot fi folosiți pe suprafețe sensibile.

- aldehide – sunt foarte eficiente asupra bacteriei care cauzează tuberculoza, dar este nevoie de o concentrație mai mare pentru a fi eficiente deoarece unele bacterii au dezvoltat rezistență la aldehide. Pot cauza astm sau alte probleme de sănătate. Pot lăsa reziduuri grase în urmă și trebuie folosite în soluții alcaline.

- iodofori – au excelente efecte fungicid și virucid. Prezintă costuri ridicate pot fi folosiți pe suprafețe semi-critice, dar pot păta și au un miros neplăcut.

- compuși fenolici – sunt eficienți împotriva bacteriilor, inclusiv Mycobacterium tuberculosis, asupra fungilor și virusurilor. Sunt foarte toxici și corozivi, atacând suprafețele concomitent cu microorganismele.

- hidrogen peroxid – se combină, de regulă, cu acidul peracetic pentru obținerea unei soluții dezinfectante. Sunt puternic oxidanți și pot reacționa cu alte substanțe chimice sau cu suprafețele. Spectrul de activitate este limitat și pot fi periculoși în concetrații mari. Nu lasă reziduuri.

De ce trebuie să ții cont în alegerea făcută?

1. Eficacitatea produsului – dacă poate elimina microbii și patogeni cel mai des întâlniți în unitatea vizată, este indicat să îl alegi.

2. Timpul de acțiune – cât de repede sunt eliminați agenții patogeni și cât timp se păstrează umede suprafețele variază în funcție de produsul ales.

3. Siguranța – dacă dezinfectantul este sigur pentru oameni, dacă poate fi folosit în prezența acestora sau dacă atacă suprafețele, toate acestea sunt aspecte de care trebuie să ții cont.

4. Ușurința în utilizare – ce pași sunt necesari pentru eliminarea mocroorganismelor, timpul de acțiune și concentrația folosită, toate trebuie să nu îngreuneze activitatea.

5. Raportul preț-calitate – costurile necesare achiziționării și manipulării, precum și cele necesare folosirii, trebuie să fie în balanță cu efectele produse.

Pentru medici, stetoscopul este unul dintre cele mai importante instrumente. Pe lângă faptul că este extrem de util în îngrijirea medicală, este și un semn al statutului de medic. Toată lumea recunoaște un cadru medical după stetoscopul de după gât sau pus pe umeri.

În acest sens, ai nevoie de un stetoscop care să „își facă bine treaba”, care să nu te deranjeze și pe care să îl poți folosi toată ziua. În alegerea pe care o ai de făcut, trebuie să ții cont de câteva aspecte-cheie:

- Versatilitatea – pacienții sunt extrem de diferiți, cu caracteristici extrem de variate. Nu știi dinainte cu cine vei interacționa în ziua respectivă, așa că ai nevoie de un stetoscop versatil, care să se potrivească oricui, atât copiilor, cât și adulților și bătrânilor, atât celor subponderali, cât și celor supraponderali... și lista de caracteristici poate continua la infinit.

- Posibilitatea de a fi curățat ușor – corpul uman este încărcat cu bacterii; este important să alegi un stetoscop care poate fi curățat ușor pentru a preveni răspândirea bacteriilor și contactarea diferitelor boli. Axează-te pe un stetoscop sigur din punct de vedere dermatologic, igienic, ce poate fi sterilizat și curățat cu regularitate. Un stetoscop din aluminiu este potrivit deoarece aluminiul are o suprafață mai puțin poroasă, ceea ce îl face ușor de curățat, este ușor și are o densitate scăzută. Este preferat pentru proprietățile anti-corozive și pentru costurile scăzute.

- Confortul pe care îl oferă – purtându-l foarte mult timp după gât, este nevoie de un stetoscop cu tuburi flexibile, moi, care să nu deranjeze. Tuburile din PVC sunt ideale în acest sens, fiind moi, flexibile și ușor de curățat datorită suprafeței netede. Olivele auriculare trebuie să aibă formă ergonomică, să fie moi și să se adapteze perfect în canalele auriculare, astfel încât să nu te deranjeze în timpul utilizării. Un inel non-metalic izolant este ideal și pentru pacient deoarece evită contactul direct al metalului cu pielea acestuia.

- Calitatea sunetului oferit – scopul folosirii stetoscopului este să asculți corpul pacientului, deci, ai nevoie de o ustensilă care să îți ofere sunete de calitate, clare, fără interferențe. O piesă de ascultare cu 2 diafragme sensibile la sunet ajută la distingerea oricăror sunete, fie că sunt de frecvență joasă sau de frecvență ridicată. În plus, tuburile acustice din PVC reduc zgomotele de fundal, ceea ce conferă sunete de calitate superioară.

Când vine vorba de cumpărarea halatului medical, lucrurile nu sunt la fel de simple și/sau de plăcute ca în cazul cumpărăturilor obișnuite, însă este la fel de important ca și perechea ta preferată de pantofi.

Pentru că vei petrece ore bune în halat, vei avea ture lungi, de ce nu?, vei salva vieți, vei vrea un halat care să nu îți impună restricții în mișcare, nici să îți sacrifice „stilul”. Atunci când găsești un furnizor de încredere sau o marcă ce te atrage, iată de ce anume trebuie să ții cont:

1. Mărimea potrivită – unul dintre aspectele esențiale ale alegerii unui articol de îmbrăcăminte este găsirea mărimii perfecte pentru tine. Pe cât de simplu crezi că poate fi, pe atât de complicat se poate dovedi. Trebuie să ții cont de forma corpului tău, de caracteristicile individuale, iar îmbrăcămintea medicală nu se abate de la „regula de aur”. Până și cel mai bine lucrat corp va arăta și se va simți groaznic în mărimea nepotrivită. Evită articolele cu volum extra sau umflate. Un halat potrivit corpului tău îți va da libertate de mișcare, te va face să te simți bine fizic și te va influența pozitiv la nivel de psihic. Confort și design, ambele merg mână-n mână.

2. Țesătura potrivită – când alergi de la un pacient la altul, a transpira este inevitabil. Ai nevoie de un halat realizat din materiale care să îți păstreze pielea uscată, curată și fără miros. În plus, materialul nu trebuie să se micșoreze atunci când îl speli, să fie rezistent și prietenos cu mediul. Petele pot fi și ele o problemă pentru îmbrăcămintea medicală; un material repelent cu fluidele, petele și murdăria este ideal. Optează pentru fibre naturale, care lasă pielea să respire și permit circulația aerului, diminuând considerabil riscul alergiilor. Majoritatea sunt combinații de fibre sintetice cu fibre naturale, alege haine care au un conținut cât mai ridicat de fibre naturale, precum bumbacul.

3. Confort sporit – nu ne referim doar la materiale și măsuri, ci și la durata de viață. Nu vrei să îți schimbi halatul în fiecare săptămână, de aceea, ai nevoie de unul care să dureze, să nu „intre la apă” după prima spălare, să nu se rupă imediat și pe care să te poți baza. Când treaba devine complicată, alege un halat care să nu îți facă probleme suplimentare.

Mărime potrivită – țesătura ideală – durabilitate mare. Avem astfel de halate la Polymed. Tu cum îți alegi halatul ideal?

Trusa sanitară obligatorie se utilizează pentru acordarea primului ajutor. Este reprezentată de o cutie din plastic rigid, cu margini rotunjite și netede, care conține consumabilele, instrumentele și medicamentele necesare intervenției.

De ce am nevoie de o trusă sanitară?

Conform legii nr. 316/2006 privind securitate și sănătatea în muncă, angajatorul, fie din sectorul privat, fie din cel de stat, are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, în această obligație intrând acordarea măsurilor de prim-ajutor.

Care sunt caracteristicile trusei sanitare?

Potrivit ordinului nr. 427 din 14 iunie 2002 al Ministerului Sănătății și Familiei pentru aprobarea componenței trusei sanitare și a baremului de materiale, ce intră în dotarea posturilor de prim ajutor fără cadre medicale, trusa sanitară trebuie să fie:

- etanșă, pentru a nu permite prafului și umezelii să intre în contact cu materialele sanitare;

- inscripționată – inscripția trebuie să fie vizibilă de la minim 5 metri. Trebuie să conțină denumirea produsului, numele furnizorului și, după caz, al producătorului;

- transparentă sau să dețină o listă cu materialele conținute;

- dimensionată și compartimentată corespunzător, pentru a permite depozitarea și menșinerea integrității materialelor sanitare.

Ce trebuie să conțină trusa sanitară?

Trusa sanitară de prim ajutor trebuie să conțină minim:

- cutia din plastic, cu margini rotunjte și sistem de închidere etanșeizată;

- 1 foarfece cu vârfuri boante;

- 1 garou de 50 metri;

- 1 deschizător de gură din plastic;

- 1 dispozitiv de respirație gură-la-gură;

- 2 pipe Guedel, mărimea 4 și mărimea 10;

- 4 perechi de mănuși de examinare;

- 5 pahare de unică folosință;

- 10 batiste de hârtie cu soluție dezinfectantă;

- 2 atele din plastic;

- 5 feși din tifon, 5 cm x 4 m (mici);

- 3 feși din tifon, 10 cm x 5 m (mari);

- 2 bandaje triunghiulare I, de 80 mm;

- 2 pachete de vată hidrofilă sterilă, de 50 grame;

- 12 ace de siguranță;

- 1 leucoplast mare, 5 cm x 3 m;

- 1 leucoplast mic, 2.5 cm x 2.5 metri;

- 1 flacon cu alcool sanitar, de 200 ml;

- 100 comprese sterile, 10 cm x 8 cm;

- 10 pansamente, ambalate individual, 2 cm x 6 cm;

- 5 pansamente cu rivanol, 6 cm x 10 cm;

- 1 plasture, de 6 cm x 50 cm; - 1 creion/pix;

- 1 caiet cu 50 de file;

- 1 broșură cu instrucțiunile de prim-ajutor;

- 1 flacon cu rivanol, 200 ml;

- 1 flacon cu apă oxigenată/perogen, 85 ml;

- 1 flacon cu alcool iodat, 200 ml.

Care sunt sacțiunile?

În cazul în care angajatorul nu dispune de trusa sanitară obligatorie, amenzile pot fi între 3.000 și 6.000 de lei.

Trusa sanitară poate fi reîncărcată?

Da, trusa sanitară de prim ajutor poate fi reîncărcată, utilizând kit-urile de înlocuire, cu materiale sanitare.

Internetul este grozav, ne oferă avantaje de care predecesorii noștri nu au avut parte. Cumpărăm online, comunicăm online, construim afaceri online, chiar și sănătatea și-a găsit locul în mediul virtual.

Doctorul Google este prima opțiune a pacienților când au dureri, când nimeni nu le poate oferi răspunsuri la problemele medicale cu care se confruntă și nu pot aștepta până luni dimineața, când începe programul de lucru. Și dacă așteaptă, este posibil să nu găsească locuri disponibile, să fie puși în așteptare, să nu reușească să vorbească cu medicul lor etc. Situații de acest gen se pot perpetua la nesfârșit. Astfel, doctor Google este cel mai rapid și cel mai la îndemână răspuns.

Însă, chiar dacă există o multitudine de răspunsuri, dragi pacienți, Google nu este la fel de bun, precis și eficient ca medicul vostru. Șansele unui diagnostic corect sunt de 2 ori mai mari când apelați la un medic real, ceea ce înseamnă că, de foarte multe ori, veți primi răspunsuri greșite care nu doar că nu vă vor ajuta, ci vor înrăutăți situația, vor cauza îngrijorare, vă vor încuraja să începeți tratamente greșite, cu efecte adverse, sau veți omite adevăratul diagnostic (puteți crede că sunteți bine, ignorând semnele unei probleme reale).

Ce pot face specialiștii în acest sens?

O campanie de conștientizare se poate dovedi extrem de dificilă și costisitoare, dar poți începe de la nivel micro.

Orientează-te către pacient – disponibilitatea ta în momentul când aceștia au nevoie de tine este unul dintre aspectele cu importanță vitală. Încrederea pacienților în tine va crește, se vor evita îngrijorările și părerile greșite, iar diagnosticul oferit va fi cel corect.

Află ce anume îi face să apeleze la internet în loc să apeleze la tine – timpul pare din ce în ce mai scurt, mulți pacienți acuză lipsa timpului în problematica vizitelor la medic. A fi „la datorie” după programul de lucru se dovedește a fi extrem de folositor pentru pacienți, majoritatea alegând să meargă la sfârșitul unei zile de lucru. Poate fi obositor și pentru tine, mai ales când programul tău de lucru este mult mai lung decât al lor, de aceea, agenda de lucru și delegarea responsabilităților sunt necesare. Nu poți face totul singur.

Vorbește chiar tu cu pacienții – dacă aceștia îți solicită în mod expres părerea, să le faci legătura cu unul dintre colegii tăi se poate dovedi o alegere greșită. Părerea ta avizată în acel moment face cât mii de alte sfaturi de pe internet.

Încurajează-i să te sune – vizitele la cabinet sunt de preferat, însă există probleme pe care tu le poți rezolva la telefon. Încurajează-i să te apeleze telefonic în loc să „dea fuga” la prietenii lor virtuali, majoritatea nespecializați.

Simțul comun nu poate trata probleme medicale.

Acestea fiind spuse, rămâne doar să fii cea mai bună versiune a ta și să te bucuri de cunoștințele de care dispui, iar pentru pacienți avem doar o întrebare: știind toate acestea, veți mai apela la Doctorul Google?

Pungile de sterilizare sunt cele mai indicate pentru păstrarea sterilității instrumentelor după procesul de sterilizare. Pentru a putea fi utilizate, este necesară calibrarea aparatului de sterilizare, fie că vorbim despre pupinel, fie despre autoclav, pentru a obține temperatura necesară sterilizării.

Cum se folosesc pungile de sterilizare?

1. Se introduc instrumentele în pungi și se presează pentru a elimina tot aerul din pungă.

2. Se îndoaie marginea de sigilare în dreptul semnului caracteristic și se formează o bandă pentru sigilarea pungii.

3. Se plasează punga în aparatul de sterilizare, evitând contactul cu tava metalică sau cu o altă pungă în cadrul procesului de sterilizare cu aburi.

4. După sterilizare, pungile se lasă să se răcească treptat 5-10 minute în sterilizator, cu ușa deschisă.

5. Instrumentele se scot din pungă, rupându-se banda de sigilare.

Care sunt avantajele pungilor de sterilizare:

- sunt rezistente la înțepături, astfel că sterilizarea instrumentelor ascuțite nu reprezintă o problemă;

- sunt transparente, ceea ce reduce riscul erorilor de identificare;

- asigură un plus de siguranță că sterilizarea s-a realizat în mod corect și complet (culoarea se schimbă) și că sterilitatea este menținută;

- se sigilează în mod sigur;

- sunt ușor de utilizat, cele autoadezive dispunând de un sistem de deschidere rapidă;

- sunt compatibile cu o gamă largă de dezinfectanți;

- conțin cerneluri fără plumb;

- sunt rezistente la explozie;

- sunt economice din punct de vedere al timpului și al prețului.

De ce anume se ține cont în utilizarea pungilor de sterilizare?

- este necesară eliminarea completă a aerului din pungă, respectarea timpului de sterilizare și curățarea supapei de aburi pentru a evita explozia în timpul sterilizării.

- evitarea contactului dintre pungile de sterilizare sau dintre pungă și tava metalică a sterilizatorului pentru a nu exista riscul ca pungile să se lipească.

- refolosirea unei pungi de sterilizare nu este indicată; în caz contrar sau în situația în care temperatura de sterilizare nu este cea corespunzătoare, punga se poate crăpa sau sfărâma.

- respectarea timpului de sterilizare și de uscare (pentru sterilizarea cu aburi) elimină riscul formării umidității din pungă.

Precauțiune: timpul de sterilizare, temperatura și presiunea de sterilizare ale aparatului de sterilizare trebuie verificate periodic.

Cei mai mulți pacienți își doresc specialiști cu excelente abilități de diagnosticare și îngrijire clinică. Pe de altă parte, se așteaptă ca aceștia să fie empatici, poate chiar și telepatici, să dea dovadă de înțelegere și sensibilitate.

Există cazuri în care pacienții nu știu să vorbească despre ceea ce li se întâmplă, lucru care ar putea avea un impact deosebit în stabilirea dignosticului și a tratamentului. Începerea unei conversații în acest sens presupune empatie și sensibilitate din partea medicului, un pas critic în consolidarea relației cu pacientul, care se bazează, în primul rând, pe încredere.

Literatura de specialitate sugerează că empatia nu este doar posibilă, ci aduce beneficii reale în asistența medicală. Există, însă, dovezi că rigoarea medicală duce la scăderea empatiei. Întrebarea pertinentă ar fi: poți învăța să fii empatic? Empatia și compasiunea pot fi obținute.

Practica medicală poate deveni satisfăcătoare atunci când specialistul vede rezultatele muncii sale. Empatia duce la creșterea satisfacției pacientului, ceea ce duce la rezultate profesionale ridicate, reducând riscul de epuizare profesională și eroarea medicală.

Una dintre provocările îngrijirii medicale este aceea de a da vești rele. Desigur, medicii sunt pregătiți pentru a identifica și, pe cât posibil, a vindeca bolile, ceea ce duce la o focusare asupra afecțiunilor și asupra organelor mai degrabă decât asupra întregului, a persoanei.

Un specialist bun tratează boala, în vreme ce un specialist excelent tratează pacientul care suferă de boala respectivă. Spre exemplu, un medic excelent intră în cabinet, unde este așteptat de pacient, fără a folosi telefonul mobil sau alte dispozitive electronice, creează contact vizual cu pacientul, ca dovadă a interesului pe care i-l oferă, se așează la același nivel cu pacientul și folosește întrebări deschise, cum ar fi „Cum vă simțiți astăzi?”. În loc să folosim „Din nefericire, veștile nu sunt așa de bune cum speram.”, putem apela la „Îmi pare rău că nu am vești așa bune pentru dumneavoastră.” Prima formulare se focusează asupra pacientului, în vreme ce a doua subliniază empatia medicului care dă vestea cea rea.

Conștientizarea culturală și socială implică dezvoltarea susceptibilității în privința modului în care pacienții reacționează la anumite formule de adresare sau atingere. Pacienții cu stres post-traumatic, pacienții în vârstă cu demență, victimele violenței sau ale abuzului pot avea nevoi speciale pe care un doctor excelent le va îndeplini cu atenție și compasiune.

Lista nevoilor individuale ale pacienților se poate dovedi foarte mare și niciun program nu furnizează un protocol pentru toate posibilitățile. De aceea, medicii au un al șaselea simț, acela de a descoperi lucruri care nu ies la suprafață. Intuiția se dovedește, de cele mai multe ori, extrem de utilă, ajutând la identificarea nevoilor speciale ale pacienților.

Cu toții trecem prin momente dificile, iar, uneori, simțim că nu mai putem face față. Unii suferă în interior, fără a lăsa pe nimeni să îi ajute, însă aceasta nu este „cea mai sănătoasă” variantă. Mulți specialiști se confruntă cu stres, anxietate și depresie. Ce este, deci, de făcut?

Află de ce te simți copleșit! Poate dedici prea mult timp muncii, poate consumi mult prea multă energie în activitatea profesională; să jonglezi între viața profesională și personală nu este un lucru deloc ușor. Te poate ajuta cineva? Dacă da, este timpul să iei o pauză de la a fi „super-erou” și să fii om, un om cu nevoi, un om care obosește și are nevoie de o pauză.

Fă-ți timp pentru tine! Pauzele trebuie să fie pentru tine, pentru pasiunile tale. Un hobby te poate scoate din rutină și te încarcă cu energie pozitivă. Nu este nimic în neregulă în a-ți dori să fii doar tu pentru un anumit timp.

Fă exerciții fizice! Activitatea fizică reduce depresia, anxietatea, chiar și durerea cronică.

Hrănește-te corespunzător! Mâncarea de tip fast-food este gustoasă și la îndemână, nu necesită timp și energie, iar când timpul tău este limitat, aceasta poate părea varianta ideală. Dar duce, în timp, la alte probleme. Ai nevoie să îți procuri energie din alimente sănătoase pentru a putea face față activității epuizante din domeniul medical.

Dormi! În perioadele de stres, somnul este primul lucru pe care îl sacrificăm. Perioadele aglomerate, de asemenea, se caracterizează prin „somn deficitar”. Lipsa somnului poate duce la probleme cronice, la stări de apatie, oboseală, dureri de cap, stări de vomă etc. Unul dintre pașii necesari este să lăsăm la o parte telefonul sau orice alt dispozitiv electronic atunci când ne punem la somn.

Nu îi încuraja pe ceilalți să te trateze urât! Dacă cineva nu te tratează corespunzător, admite asta și nu mai căuta scuze pentru ceilalți, nu mai căuta vina în interiorul tău.

Cere ajutor când ai nevoie! Dacă te simți copleșit, roagă-i pe ceilalți să îți ușureze sarcina. Dacă simți că ceva este în neregulă cu organismul tău, apelează la un alt specialist!

Vorbește despre problemele tale! Dacă simți că este în regulă să faci asta, vorbește despre ceea ce te frământă. Vedem tot mai mulți oameni „terorizați” de locul lor de muncă. Dacă tu simți că șeful tău este „un adevărat tiran”, vorbește cu ceilalți despre asta. Este posibil ca și ei să simtă la fel. Puteți rezolva împreună problemele în loc să plecați acasă plini de frustrări și griji.

Stresul la locul de muncă și nu numai nu este doar un aspect al vieții, este o problemă reală, cu consecințe grave. O atenție deosebită trebuie acordată modului în care abordăm greutățile din viața noastră și soluțiilor pe care le căutăm. Trebuie să fim atenți și la cum îi putem ajuta pe cei care se confruntă cu o asemenea problemă.

Diga dentară este o folie izolatoare elastică, sub formă dreptunghiulară, care are rolul de a izola unul sau mai mulți dinți pentru a preveni contaminarea acestora cu salivă, pentru a evita infecția încrucișată în timpul tratamentelor endodontice sau pentru a preveni înghițirea sau inhalarea substanțelor, a instrumentelor sau a materialelor folosite în timpul tratamentelor stomatologice. De asemenea, se izolează țesuturile moi, prevenind lezarea acestora. Atunci când este extinsă, aceasta acoperă toate părțile moi ale cavității bucale: buze, limbă, obraji, gingii. Acest lucru permite, pe lângă protejarea zonelor moi, o mai bună vizibilitate a spațiului de lucru și duce la eficientizarea intervenției - dentistul poate lucra eficient și fără întreruperi, ceea ce înseamnă economie de timp.

Folia de digă este realizată, de cele mai multe ori, din latex. Pentru persoanele cu alergie la latex, există variante de digă confecționate din materiale precum nitril.

Sistemul de digă este format din folie de digă, clește perforator, clemă de digă, clește de aplicat și ramă de digă.

Înainte de a aplica diga, este necesară curățarea în totalitate a dintelui și eliminarea marginilor tăioase, care pot agăța sau rupe folia de digă. Zonele predispuse iritațiilor se lubrifiază și se stabilesc locurile unde se vor face perforațiile.

Pentru montarea digăi, se va folosi cleștele perforator pentru a realiza orificiile necesare în dreptul dinților care necesită izolare. Pentru o manevrare mai ușoară, este recomandată așezarea foliei pe ramă. Prevenirea alunecării se realizează cu ajutorul clemelor, apoi folia cu orificiu se ajustează în jurul clemei de digă.

Diga este mai dificil de aplicat pe unii molari de minte, pe dinții care nu au erupt complet sau pe coroanele foarte degradate.

Pe lângă avantajele clare în privința intervenției specialistului, sistemul de digă poate ajuta și pacientul. Poate reduce „frica de dentist” deoarece acesta nu simte mâinile care lucrează.

Există, însă, și pacienți care nu se simt confortabil în această situație. Respiratul pe gură este mai dificil în acest caz, astfel că unele persoane pot avea senzație de claustrofobie. Este important ca pacientul să poată respira bine pe nas. De asemenea, comunicarea între medic și pacient este restricționată.

Depozitarea temporară a deșeurilor medicale trebuie realizată în funcție de deșeurile colectate la locul activității, fiind strict interzis accesul persoanelor neautorizate la locul depozitării. Despre colectarea corespunzătoare a deșeurilor, am vorbit într-un alt articol, disponibil aici. 

În fiecare incintă este obligatoriu un spațiu de depozitare temporară, inclus în proiectul inițial al unității. Acest spațiu trebuie să conțină 2 compartimente: un compartiment pentru deșeuri infecțioase, prevăzut cu sistem de închidere, și un compartiment pentru deșeuri nepericuloase, asimilabile celor menajere.

Se recomandă ca durata depozitării să fie cât mai scurtă posibil, respectându-se normele de igienă în vigoare.

Deșeurile infecțioase se depozitează pentru maxim 48 de ore în incinta unității si au 24 de ore termen pentru transport și eliminare finală.

Compartimentul deșeurilor periculoase este o zonă cu potențial septic și trebuie separat și asigurat prin sisteme de închidere. Podeaua trebuie prevăzută cu sifon conectat la rețeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curățării și dezinfecției. Sistemul corespunzător de ventilație trebuie să asigure menținerea unor temperaturi scăzute pentru a evita descompunerea resturilor organice.

Deșeurile rezultate din laboratoarele bacteriologice sunt autoclavate la 134 de grade Celsius în saci speciali, apoi vor fi depozitate la fel ca cele infecțioase.

Deșeurile anatomo-patologice se depozitează în camera frigorifică până la momentul depozitării temporare, urmând apoi a fi transportate către spațiul destinat depozitării.

Trebuie asigurată dezinsecția și deratizarea spațiilor de depozitare pentru a preveni apariția insectelor și a rozătoarelor. De asemenea, este necesar un compartiment pentru cântărirea deșeurilor medicale.

Pivotul dentar este un dispozitiv protetic ce ajută la refacerea dinților cariați sau fracturați. În cazul în care coroana dintelui a fost distrusă în totalitate, dar rădăcinile sunt sănătoase, se poate recurge la un pivot dentar, care va fi acoperit ulterior de o coroană dentară.

Vârful pivotului (partea radiculară) se introduce în canalul radicular după tratament endodontic, iar capătul acestuia (partea coronară) rămâne deasupra gingiei.

Pivotul dentar se poate utiliza în următoarele situații:

- înlocuirea coroanei unui dinte distrus sau fracturat – există 3 cauze ale distrugerii coroanei dentare: cariile, fisuri accidentale ale dintelui sau fisuri dentare netratate;

- înlocuirea țesuturilor unui dinte cariat – dinții cu pereți subțiri sau instabili și puțin rezistenți pot fi restabilizați prin utilizarea pivoților, peste care se vor realiza lucrările protetice.

Pivoții NU se pot utiliza când canalele radiculare nu au fost tratate endodontic sau s-au realizat tratamente incorecte, când dintele este mobil, când fractura dentară se situează sub nivelul gingiei sau când există probleme ce nu pot fi tratate.

Tipuri de pivoți:

În funcție de modul de realizare, pivoții dentari sunt:

1. prefabricați în cabinetul dentistului – aceștia nu necesită intervenția tehnicianului; se găsesc în seturi, de diverse dimensiuni. Materialele folosite pot fi aliaje de metale aurite, cuarț, titan sau altele.

2. turnați în laboratoare dentare, realizați din aliaje de zircon, crom, nichel, titan, aur. Avantajul acestora îl reprezintă rezistența ridicată, dar timpul necesar fabricării este mai mare, de aceea nu pot fi folosiți ca soluție în caz de urgență. Spre deosebire de cei prefabricați, care pot fi deficitari în canalele radiculare, cei turnați prezintă o grosime maximă, ideali pentru canalele mai largi.

În funcție de materialul din care se realizează, pivoții pot fi:

1. pivoți din aliaje metalice nenobile (crom-nichel, crom-cobalt etc.) – prezintă rezistență ridicată, însă există posibilitatea corodării, iar aspectul nu este tocmai uniform datorită diferenței de culoare dintre materiale;

2. pivoți din aliaje de aur sau titan (de cele mai multe ori, pivoții sunt realizați din metale nenobile, aurite apoi). Sunt superiori deoarece nu se corodează în timp, rezistența în strat subțire a aurului este superioară oricărui metal și sunt foarte bine tolerați de organism.

3. pivoți din zirconiu (prelucrați cu sistemele CAD/CAM) – au rezistență ridicată, un aspect estetic, însă presupun costuri suplimentare;

4. pivoți din cuarț sau sticlă (sunt pivoții prefabricați) – sunt transparenți, foarte rezistenți și estetici.

Pivoții dentari se găsesc în diverse dimensiuni (lungime și grosime). Lungimea poate fi de maxim 3 sferturi din lungimea totală a canalului radicular, iar grosimea depinde de grosimea canalului.

Dezinfectantul este o substanță chimică ce are rolul de a distruge sau de a neutraliza microorganismele patogene.

Dezinfecția este procesul prin care microorganismele producătoare de boli sunt distruse. Se urmărește distrugerea, îndepărtarea sau micșorarea numărului de microorganisme.

Procesul de dezinfectare se realizează diferit, în funcție de suprafața care se dorește a fi dezinfectată:

1.      Dezinfectarea suprafețelor se realizează prin ștergere, pulverizare sau imersie, cu respectarea riguroasă a concentrațiilor:

-          pavimentele (mozaic, ciment, linoleum, lemn etc.) se dezinfectează prin ștergere. Dezinfecția poate fi de nivel scăzut, mediu sau înalt și este precedată de curățarea riguroasă a suprafeței.

-          pereții (faianță, tapet lavabil), ușile și ferestrele (tocăria) se dezinfectează prin ștergere sau pulverizare. Mai întâi, se curăță suprafețele, insistându-se asupra părților superioare a pervazurilor și a suprafețelor orizontale sau a colțurilor, apoi se realizează dezinfecția.

-          mobilierul, inclusiv paturile și noptierele, din lemn, metal sau plastic se curăță riguros și se dezinfectează riguros prin ștergere sau pulverizare. Dezinfecția poate fi de nivel scăzut sau mediu, pentru suprafețele orizontale (partea de sus a mobilierului).

-          suprafețele din blocul operator (mese de operație, mese de instrumentar, suprafețe de depozitare temporară, lămpi scialitice, mese de laborator etc.) se curăță riguros prin ștergere și se dezinfectează riguros suprafețele orizontale. Prin pulverizare, se realizează dezinfecția de nivel în cazul produselor biologice provenite de la pacienți.

-          suprafețe de acoperire (mușamale din cauciuc sau plastic, colaci din cauciuc) se dezinfectează prin ștergere (dezinfecție de nivel înalt, apoi curățare) și imersie.

-          suprafețele de transport (cărucioare, tărgi) se curăță prin ștergere, apoi se realizează dezinfecție de nivel înalt sau mediu.

 2.      Dezinfectarea obiectelor sanitare, a recipientelor de colectare sau a materialelor de curățare – se utilizează dezinfectanți de suprafețe conform indicațiilor.

-          suprafețele de spălare (băi, băițe pentru copii, chiuvete, bazine de spălare) se curăță și se dezinfectează la nivel mediu sau înalt prin ștergere;

-          ploștile, olițele sau urinarele, după golire, se dezinfectează prin imersie sau în mașini automate; 1 volum de soluție de dezinfectant de nivel mediu pentru 1 volum recipient, se curăță, apoi se realizează dezinfecția de nivel înalt. Se păstrează în locuri special amenajate.  

-          grupurile sanitare, grătarele din lemn și plastic pentru băi și dușuri se curăță și se dezinfectează la nivel înalt prin ștergere.

-          sifoanele de pardoseală și de scurgere se dezinfectează prin turnarea unui dezinfectant de nivel scăzut.

-          materialele de curățare (găleți, perii, mopuri, lavete, cârpe etc.) curăță și se dezinfectează prin spălare, la nivel înalt (materii organice), mediu sau scăzut, apoi se curăță iar.

-          recipientele de colectare a deșeurilor se curăță și se dezinfectează la nivel înalt prin spălare.

3.      Lenjeriile și echipamentele de protecție – se folosesc dezinfectanți pentru lenjerie, cu respectarea concentrațiilor de utilizare și a timpului de acțiune.

-          lenjeria contaminată cu produse patologice, excremente sau provenite de la bolnavi contagioși se predezinfectează, se dezinfectează prin înmuiere în 4 litri de soluție la fiecare kg de lenjerie și se introduc în mașini automate cu program de dezinfecție inclus. Este necesară și o dezinfecție finală.

-          echipamente de protecție și de lucru din materiale textile contaminate se dezinfectează prin înmuiere.

-          șorțurile impermeabile din cauciuc și plastic se curăță, apoi se dezinfectează la nivel mediu prin ștergere.

-          alte categorii se dezinfectează prin spălare la mașini automate înciclul termic de dezinfecție sau fierbere.

4.      Zonele de preparare și distribuire a alimentelor se dezinfectează prin utilizarea soluțiilor de uz specific, respectându-se concentrațiile de utilizare și timpul de acțiune.

-          vesela, tacâmurile, echipamentele și ustensilele de consum se curăță, se dezinfectează și se se clătesc prin imersie sau ștergere. Dezinfecția se realizează cu biocide de tipul 4.

-          suprafețele se curăță, se dezinfectează și se clătesc prin ștergere. Pentru dezinfectarea prin imersie, se folosește un biocid de nivel 2.

Pentru a putea gestiona în mod corect și eficient deșeurile rezultate din activitatea medicală, este necesară, mai întâi, o clasificare exactă a acestora.

Astfel, deșeurile medicale sunt:

1. deșeuri nepericuloase (deșeurile menajere, cum ar fi ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au intrat în contact cu sângele sau lichidele biologice, gipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare necontagioase, saci și ambalaje plastice, sticlă ce nu a intrat în contact cu lichidele corporale). Aceste deșeuri își pierd caracterul „nepericulos” atunci când sunt amestecate cu deșeurile periculoase.

2. deșeuri periculoase – o categorie aparte, care conține următoarele tipuri de deșeuri:

- deșeuri tăietoare-înțepătoare (ace cu sau fără fir, catetere, seringi cu sau fără ac, branule, lame de bisturiu de unică folosință, sticlărie de laborator care a intrat în contact cu substanțe infecțioase, pipete);

- deșeuri anatomo-patologice (părți anatomice, material biopsic provenit din sălile de operație);

- deșeuri infecțioase (orice material care a intrat în contact cu sângele sau alte lichide biologice, virusuri, bacterii, paraziți, toxine ale microorganismelor: seringi cu sau fără ac, ace cu sau fără fir, catetere și perfuzoare, recipiente care au conținut sânge sau lichide biologice, materiale de unică folosință, precum câmpuri operatorii, manuși, sonde, comprese, pansamente, materiale contaminare, materiale de laborator folosite etc.);

- deșeuri chimice și farmaceutice (medicamente, seruri și vaccinuri expirate, reactivi și substanțe de laborator, reziduuri chimioterapice, dezinfectanți și si substanțe de curățenie expirate, deteriorate sau depozitate necorespunzător).

Gestionarea deșeurilor medicale presupune colectarea, ambalarea, depozitarea temporară, transportul și eliminarea acestora.

Producătorul de deșeuri (unitatea medicală) are ca responsabilități diminuarea cantității de deșeuri produse, reutilizarea și reciclarea deșeurilor care se pretează acestor operațiuni și, mai ales, separarea acestora în funcție de proveniență.

Deșeurile menajere se colectează în saci negri sau transparenți. Cei negri dețin pictograma de deșeuri nepericuloase. În lipsa acestora, se pot folosi saci din polietilenă transparenți și incolori.

Deșeurile anatomice destinate incinerării se colectează în cutii de carton rigid, dotate la interior cu saci de polietilenă de înaltă densitate, sau în saci din polietilenă cu inscripție de pericol biologic. Sacii trebuie să fie perfect etanși pentru a nu permite scurgerea lichidelor.

Deșeurile tăietoare-înțepătare se stochează în cutii cu pereți rigizi, rezistente la șocuri mecanice. Cutiile sunt dotate cu capac cu orificiu pentru introducerea în siguranță a materialelor și prezintă sistem de închidere definitivă. De asemenea, prezintă mâner rezistent și inscripția „Pericol biologic!”. Materialul din care sunt realizate cutiile trebuie să permită incinerarea. Recipientele trebuie să îndeplinească următoarele condiții obligatorii: impermeabilitate, etanșeitate, siguranță pentru personal în momentul închiderii definitive prin eliminarea posibilității de contaminare, inscripționarea cu pictograma de pericol, modul de utilizare, linia de marcaj pentru nivelul maxim de umplere, spațiu pentru numele unității, a persoanei responsabile și a datei de depozitare.

Deșeurile infecțioase care nu taie și nu înțeapă se depozitează în cutii de carton prevăzute cu saci din polietilenă, în saci din polietilenă galbeni sau marcați cu galben, toate având pictograma de pericol biologic. Sacii trebuie să fie rezisteți, să fie închiți ermetic, dar și sigur și ușor de folosit și închis. Se recomandă umplerea sacului la maxim 3 sferturi.

Deșeurile chimice și farmaceutice se pun în recipiente speciale, cu marcaje specifice: „coroziv”, „inflamabil”, „toxic” etc.

Sticlele de apă sau suc, precum și alte materiale asemănătoare, necontaminate, se depozitează în saci albaștri, putând fi reciclate.

Codul culorilor în cazul cutiilor/sacilor pentru deșeuri: galben – deșeuri periculoase, albastru – deșeuri nepericuloase.

Pentru o colectare sigură a deșeurilor, vă punem la dispoziție recipiente pentru deșeuri, disponibile aici. 

Frezele dentare sunt instrumente rotative folosite la prepararea dinților și se clasifică în freze diamanțate, freze din carbură și freze-burghiu.

Instrumentele diamanțate sunt cele mai dure, diamantul având coeficientul 10 pe scara Mohs, o scară ordinală de evaluare a durității relative a materialelor, în special a nemetalelor. Frezele diamanțate prezintă o rezistență foarte mare la uzură, fiind utilizate pentru tăierea materialelor dure, cum ar fi smalțul dinilor, cu coeficient de duritate 9, sau ceramica.

Pe suprafața instrumentului, pulberea de diamant este depusă în 1 până la 3 straturi, iar particulele sunt distribuite în mod egal pe întreaga suprafață. Mărimea particulelor folosite poate varia de la producător la producător. În funcție de acest criteriu, frezele diamanțate pot fi: extrafine, fine, medii, dure și extradure.

Toate instrumentele mici și cele cu vârfuri ascuțite trebuie manevrate cu foarte mare grijă. Pentru păstrarea conicității și eficienței instrumentului, se utilizează particule foarte fine pe instrumentele cu dimensiuni reduse.

Frezele diamanțate sunt eficiente în îndepărtarea țesuturilor dure, însă lasă în urmă suprafețe rugoase și zone terminale neregulate.

Frezele diamanțate de bază, care ar trebui să fie incluse în orice set stomatologic, sunt cele cilindro-conice cu vârf rotunjit sau plat, frezele efilate lungi sau scurte și cele în formă de moară. Acestea pot fi utilizare pentru restaurări sau la prepararea bonturilor.

Frezele din carbură de tungsten sunt cutere în miniatură, cu lame tăietoare ce reduc suprafața dură a dintelui. Ele ajută la realizarea cu exactitate a elementelor specifice preparațiilor, la crearea zolei terminale și la secționarea coroanelor.

Cu ajutorul prafului de carbură de tungsten sau a prafului de cobalt, în vid, se realizează vârful de metal. Frezele pot fi drepte, contraunghi sau pentru turbină.

Frezele pentru secționare pot avea 6 sau 8 lamele, iar cele pentru finisare pot avea 12, 20 sau 40 de lamele. Fiecare lamelă este formată din 3 secțiuni: fața, suprafața de așezare și spatele. Marginea tăietoare este formată prin unirea feței cu suprafața de așezare. O freză tipică are 6 lamele separate prin șanțuri. De obicei, lamelele sunt așezate în formă de sferă în jurul frezei.

Unele freze pot avea lamele întrerupte de șanțuri. Acestea sunt descrise ca fiind freze cu secțiuni transversale. Acestea, însă, nu sunt indicate pentru prepararea bonturilor - lasă striații adânci și dure în unghiuri drepte față de axa de inserție a preparării.

Instrumentarul de bază trebuie să conțină minim 2 freze cilindro-conice de lungime mare sau standard, o freză activă la vârf și o freză globulară. De asemenea, ar mai putea fi incluse și  frezele cu con invers. Aceste freze produc zone terminale netede și pot realiza preparații precise, însă acționează lent.

Frezele-burghiu se folosesc diferit față de celelalte. Ele nu se folosesc pe smalț și, atunci când sunt folosite pe suprafețe înclinate, au tendința de a aluneca. Este necesară realizarea unui orificiu-pilot pe un prag îngust cu ajutorul unei freze globulare.

Freza globulară este într-o piesă de mână cu viteză redusă. Frezele-burghiu nu se utilizează cu freze de mână cu viteză mare deoarece nu pot fi răcite în mod adecvat. În timpul utilizării, freza nu trebuie oprită din rotație în interiorul orificiului deoarece există riscul de rupere, fiind aproape imposibil de extras. Dacă piesa rămâne blocată în interiorul orificiului, se recomandă scoaterea din piesă și extragerea manuală pentru a exercita o presiune mai mică asupra acesteia.

Pupinelul este un dispozitiv care folosește căldura uscată pentru a steriliza instrumentelor. Pupinelul se adresează acelor instrumente care nu se pot steriliza prin intermediul căldurii umede. Căldura uscată are efect oxidant asupra microorganismelor, în vreme ce căldura umedă se bazează pe transferarea energiei asupra instrumentelor.

În pupinel, se pot steriliza acele endodontice, instrumentar metalic mic, prin utilizarea unor casolete de sterilizare, și instrumentarul metalic ascuțit, pentru a evita corodarea prin expunere la aburi.

Sterilizarea în pupinel – etape:

1. Curățarea instrumentarului de orice urmă de grăsime, ulei, lichide, resturi tisulare sau orice alt material. Ulterior, instrumentele se dezinfectează cu soluție dezinfectantă timp de 15-30 de minute.

2. Pregătirea instrumentarului pentru sterilizare – instrumentele se ambalează în cutii sau casolete de sterilizare, în mod etanș. Pentru a nu împiedica circulația optimă a aerului în interiorul pupinelului, se recomandă așezarea cutiilor la câțiva cm depărtare.

Instrumentarul metalic, inclusiv cel ascuțit, se sterilizează la o temperatură de 160 de grade Celsius, ciclul de sterilizare începând din momentul atingerii temperaturii respective. La finalul ciclului de sterilizare, temperatura trebuie să scadă lent, iar ușa pupinelului nu va fi deschisă până când temperatura nu scade la 50 de grade Celsius.

Procesul de sterilizare poate fi verificat prin utilizarea unor indicatori chimici externi (benzi impregnate cu cerneală), indicatori chimici interni (benzi adezive) sau indicatori biologici (benzi impregnate cu Bacilus Subtilis).

3. Inscripționarea orei și a zilei de sterilizare.

4. Depozitarea instrumentelor în compartimente speciale pentru a preveni riscul de contaminare.

Spre deosebire de sterilizarea cu abur, sterilizare în pupinel necesită mai mult timp, de aceea nu este cea mai potrivită metodă pentru un flux mare de instrumente. Cu toate acestea, este cea mai indicată pentru instrumentele care nu sterilizarea cu abur sub presiune.

Sterilizarea este un proces indispensabil activității medicale, permițând distrugerea și eliminarea microorganismelor, oferind instrumente sterile.

Sterilizarea în autoclav presupune expunerea la căldură umedă (abur) și se adresează instrumentelor chirurgicale, echipamentelor de laborator sau obiectelor farmaceutice. Se pot steriliza instrumente de diferite forme și mărimi. În funcție de necesitate, autoclavul poate varia în dimensiuni, formă și funcționalitate.

Principiul de funcționare a autoclavului este asemănător cu cel al unei oale sub presiune: se folosește aburul pentru a elimina bacteriile, sporii și germenii rezistenți la apă fierbinte și la detergenți puternici.

Cum funcționează autoclavul?

Pentru a steriliza instrumentele, autoclavul folosește o temperatură mai mare decât punctul de fierbere. Se pot folosi temperaturi de 121 de grade Celsius, procesul durează între 15 și 20 de minute, sau temperaturi de 134 de grade Celsius, caz în care sterilizarea durează 3 minute.

Majoritatea clinicilor dețin autoclave de masă, de mărimea unui cuptor cu microunde, iar spitalele folosesc autoclave mari, numite autoclave verticale, ce pot steriliza o cantitate mare de instrumente în același ciclu de sterilizare. Aburul este agentul de sterilizare, cel mai eficient atunci când vine vorba despre transferarea unei cantități mari de energie asupra unui obiect care necesită sterilizare.

Pentru determinarea calității aburului, se ține cont de nivelul de gaz ne-condensabil și de nivelul de umiditate. Compoziția optimă a aerului din autoclav este de 3% lichid și 97% gaz. Orice modificare a nivelului de umiditate influențează timpul de sterilizare. Timpul de sterilizare se calculează în funcție de caracteristicile optime ale aburului și abilitatea de a transfera energia către materialele non-sterile.

Avantajul principal al autoclavului este durata mică necesară sterilizării, în comparație cu un sterilizator care folosește căldura uscată.

Aburul cu un nivel mai scăzut de umiditate de 3% poartă denumirea de „căldură uscată” sau „abur supraîncălzit”. Timpul necesar sterilizării crește din cauza reducerii energiei transferate.

Aburul supraîncălzit aduce umiditatea la 0%, transformând autoclavul într-un cuptor cu căldură uscată. 

Pe de altă parte, un nivel de umiditate mai mare de 3% generează „abur umed” sau „saturat”, fapt care necesită temperaturi și presiuni mai mari de sterilizare. De asemenea, se extinde și timpul de uscare la sfârșitul procesului de sterilizare.

Instrumentele care se doresc a fi sterilizate pot fi împachetate în pungi de sterilizare, casolete deschise sau perforate, cutii metalice sau hârtie de sterilizare.

Ca și cadru medical, ai nevoie de cea mai bună pereche de încălțăminte medicală pentru a susține tot efortul depus și stilul agitat. O pereche potrivită presupune confort, siguranță și performanță.

De ce anume trebuie să ții cont când alegi o astfel de pereche?

1. Talpa exterioară – cea mai bună pereche de încălțăminte dispune de o talpă anti-alunecare, realizată din cauciuc de lungă durată sau cauciuc cu striații, de cele mai multe ori, fiind necesară o combinație între acestea. Astfel, se asigură tracțiunea necesară deplasării și piciorul se poate înclina în față, în siguranță, chiar și pe cele mai alunecoase suprafețe. Tălpile realizate din variante mai moi de cauciuc sunt utile în mediile umede și unsuroase, dar se uzează mai repede decât celelalte. Pentru o durabilitate îndelungată, tălpile pot fi prevăzute cu pereți laterali înalți sau pot conține mai multe straturi suplimentare pentru a preveni frecarea.

2. Talpa intermediară (lamela) – este plasată peste talpa exterioară și are rolul de a absorbi șocurile. Absorbția șocurilor depinde de cât de groasă este această talpă, însă prea mult strică. O talpă prea groasă te va face să simți că nu ai contact cu podeaua.

3. Talpa interioară (branțul) – un branț ușor capitonat asigură absorbția umezelii și oferă sprijin. Sabotul ideal are talpă interioară detașabilă pentru a putea fi spălată regulat. De asemenea, branțul are o formă concavă din față în spate pentru a permite deplasarea fără alunecare.

4. Partea superioară – este ignorată, de cele mai multe ori, însă este un criteriu important. Saboții medicali sunt realizați din piele, plasă ranforsată cu piele sau piele cu multiple straturi de plasă. Pielea prezintă rezistență crescută la frecare, fiind durabilă, iar plasa permite circulația aerului și drenajul.

5. Alte caracteristici – curelele pentru gleznă sau căptuseala extra asigură confort chiar și în utilizarea îndelungată. Un flec ranforsat este ideal mai ales în cazul persoanelor care suferă de durere în zona călcâiului și împiedică alunecarea tocului în timpul deplasării.

Asigură-te că te simți confortabil cu pantofii pe care îi alegi, că aceștia sunt contruiți pentru a absorbi șocurile, că oferă oferă spațiu suficient piciorului pentru a se mișca (mișcă-ți degetele când îi probezi) și că degetul mare nu se freacă de vârf sau de partea superioară.

A fi medic de gardă înseamnă a rămâne peste noapte în spital, a avea grijă de pacienți atunci când au nevoie și a te ocupa de noile „intrări”. Această activitate presupune multă muncă, uneori și de 30-36 de ore cu foarte puțin somn sau deloc. Deprinderile sunt numeroase, noi, însă, ne-am axat pe câteva dintre ele. Iată, deci, ce fac medicii de gardă:

1. Dorm când apucă – garda care durează 30 de ore sau chiar mai mult are ca principal efect oboseala și scăderea randamentului. Insuficiența personalului, numărul mare de cazuri, dotările slabe de care dispun unitățile medicale împiedică medicii să ia pauze, ca să nu mai vorbim de somn. Somnul pe scaun, pe canapea sau chiar din picioare nu mai este o noutate. Când oboseala se instalează, nimic altceva nu este eficient în afară de somn.

2. Igiena personală este compromisă – nu este surprinzător că, printre sutele de activități de îndeplinit, medicul sare peste dușul de seară, peste spălatul pe dinți sau poartă același halat medical. Nimic de condamnat! Încercăm să facem cât mai multe și mai bine, deci, nu avem timp pentru toate.

3. Mănâncă ce apucă – s-a închis cantina, dar foamea este mare. În biroul medicului, se mai pot găsi sandvișuri sau produse de patiserie, covrigei sau sticsuri. Combinate cu o cafea, pot mulțumi pentru o perioadă cadrul medical aflat tot timpul pe fugă. Mai în glumă, mai în serios, cam așa stă treaba, încă un efort depus în slujba umanității.

4. Apelează la cafea – cafeaua de toate zilele, preferata tuturor. Nu doar că te ajută să rămâi concentrat și să ascunzi într-un colț al minții dorința de a te cuibări într-un pat cald măcar o oră, dar are și un gust divin și un miros ademenitor. Desigur, limitarea este necesară.

5. Sunt mereu „în priză” – nu știi niciodată ce te așteaptă, ce aduce minutul următor. Trebuie să fii mereu pregătit pentru orice, să iei rapid decizia potrivită, poate chiar să salvezi o viață. Concentrare maximă și răbdare, de asta au nevoie medicii.

6. Sunt supuși stresului – nu medicina este problema, ci lucrul cu oamenii. Interacționezi cu oameni mai puțin educați, impertinenți, care cred că știu mai bine, iar tu trebuie să stai și să „înghiți” doar pentru că ești medic și trebuie să tratezi pe toată lumea în mod egal? Însă, cât de mult se poate rezista în fața unei asemenea „provocări continue”?

7. Ajung la epuizare profesională – sau bine-cunoscutul „burnout”, care se referă la o stare de epuizare atât la nivel fizic, cât și psihic. Consecințele sunt destul de serioase: randamentul profesional scade considerabil, afectează relațiile cu cei din jur, precum și starea fizică și psihică a individului. Într-un alt articol, am vorbit despre burnout și despre cum poate fi evitat.

Diagnosticul greșit reprezintă eșecul de a stabili în timp util un diagnostic precis pentru problema unui pacient și de a explica totul acestuia.

Privind problematica diagnosticului greșit, datele statistice sunt grăitoare: eroarea de diagnosticare cauzează moartea a 10% dintre pacienți, există un risc de 2 ori mai mare de a avea ca rezultat moarte pacientului decât în cazul oricărei alte erori medicale, între 6% și 17% dintre efectele adverse ale pacienților din spitale sunt atribuite greșelilor de diagnosticare.

Stabilirea corectă a unui diagnostic este unul dintre aspectele-cheie ale îngrijirii medicale – presupune o explicație privind o problemă și ajută la stabilirea unor decizii ulterioare.

Diagnosticarea este un proces complex, implicând activități bazate pe raționament clinic și colectare de informații privind starea de sănătate a persoanelor. Este probabil ca majoritatea pacienților să primească cel puțin un diagnostic greșit, uneori cu consecințe nefaste (împiedicarea sau întârzierea tratamentului corect, furnizarea unui tratament nefolositor sau dăunător, repercursiuni financiare sau psihologice). Îmbunătățirea procesului nu este numai posibilă, ci reprezintă o datorie imperativă morală și profesională.

În acest sens, există recomandări pentru a diminua acest risc, care presupun:

- eficientizarea muncii în echipă în procesul de diagnosticare;

- intensificarea trainingurilor și a educației de specialitate;

- încurajarea utilizării tehnologiei în stabilirea diagnosticului;

- încurajarea performanțelor în diagnosticare;

- dezvoltarea unui sistem de raportare și răspundere care permite învățarea din erorile precedente;

- dezvoltarea unui sistem de plată și îngrijire în procesul de stabilire a diagnosticului;

- finanțarea cercetărilor în domeniul diagnosticării.

Din nefericire, există bariere în calea adoptării acestor recomandări. Inițiativele competitive, în principal în domeniul sistemelor tehnologice, respectarea cerințelor de facturare și raportare în domeniul sănătății împiedică progresul. Lipsa reglementărilor pentru raportarea publică a erorilor de diagnosticare indică o lipsă de transparență, ceea ce „trage înapoi” eforturile de dezvoltare.

În cadrul laboratorului, spălarea sticlăriei de laborator se realizează astfel:

- sticlăria care nu conține substanțe insolubile se curăță cu ajutorul periilor în apă fierbinte, apoi procesul se repetă folosind detergent sau bicarbonat de sodiu. Se clătește cu apă de la robinet, apoi cu apă distilată pentru a îndepărta sărurile ce rămân după clătirea cu apă de la robinet.

- impuritățile de pe suprafața sticlei se elimină cu hârtie de filtru mărunțită, care se introduce în interiorul vasului și se agită cu soluție de spălat. Se recomandă evitarea folosirii nisipului pentru spălarea vasului de laborator pentru a evita zgârierea acestuia.

- impuritățile organice, insolubile în apă, se îndepătrează cu ajutorul solvenților organici (alcool, eter dietilic, acetonă, eter de petrol). Majoritatea solvenților sunt inflamabili, deci, se recomandă utilizarea lor departe de surse de foc, în spații bine ventilate.

- trecerea sticlăriei prin amestec sulfocromic se realizează în cristalizatoare (eprubete sau lamele) sau în cilindri (pipete și baghete). Baloanele, flacoanele și biuretele se curăță prin turnarea amestecului în ele. Perioada de contact a sticlăriei cu acest amestec trebuie să fie de 24 de ore, până când culoarea lui devine verde, după care aceasta se spală cu apă de la robinet

Uscarea poate fi realizată în mai multe feluri, prin:

- așezarea vaselor de laborator pe stative de lemn, cu gura în jos;

- folosirea meselor prevăzute cu găuri și tăvi de scurgere;

- utilizarea coșurilor de sârmă, în etuvă, la o temperatură de 100-110 grade Celsius;

- suflarea de aer comprimar;

- uscarea rapidă cu solvenți organici (clătire cu alcool ce antrenează apa, apoi folosirea eterului și suflarea, cu o pară de cauciuc, de aer în interiorul vasului. Vasele uscate se păstrează în dulapuri speciale, așezate cu gura în jos.

Sterilizarea este operația prin care se distruge orice formă de microorganisme, atât cele vegetative, cât și cele sporulate, prin folosirea temperaturilor de peste 100 de grade Celsius.

Poate fi realizată prin metode fizice, chimice sau biologie.

1. Sterilizarea fizică presupune utilizarea căldurii uscate sau umede

Sterilizarea cu căldură uscată:

- flambarea presupune trecerea instrumentelor de laborator prin flacăra unui bec cu gaz sau prin flacăra unei spirtiere. Este destinată anselor și lamelelor de microscop.

- sterilizarea cu aer cald se folosește pentru sticlăria de laborator și presupune folosirea etuvei la 160-180 de grade Celsius, pentru 30-60 de minute.

Sterilizarea cu căldură umedă:

- fierberea în apă, la 100 de grade Celsius, timp de 30 de minute, permite distrugerea formelor vegetative ale microorganismelor;

- sterilizarea în autoclav, prin utilizarea vaporilor de apă sub presiune la temperaturi de peste 100 de grade Celsius;

- pasteurizarea presupune utilizarea unor temperaturi mai mici de 100 de grade Celsius și este eficientă numai în distrugerea formelor vegetative ale microorganismelor;

- tindalizarea este un proces ce constă în repetarea pasteurizării de 3 ori, în 3 zile consecutive, destinat unor medii de cultură.

Sterilizarea bacteriologică se aplică filtrelor care nu suportă tratament termic. Se realizează prin filtrare bacteriologică, ceea ce presupune reținerea microorganismelor în porii foarte fini ai filtrului.

2. Sterilizarea chimică se bazează pe folosirea unor substanțe cu acțiune distructivă asupra microorganismelor (antiseptice sau dezinfectante). Pot fi inhibatoare (bacteriostatice) sau distrugătoare (bactericide).

3. Sterilizarea biologică se folosește de substanțe secretate de anumite microorganisme cu proprietatea de distrugere a altor microorganisme (antibiotice).

Prepararea soluțiilor de spălat: 

Polymed vă pune la dispoziție o gamă vastă de soluții de laborator, disponibile aici. 

Pacientul care nu apare la programare, pacientul care anulează o programare pe ultima sută de metri, cel care uită de ea, chiar și cel care întârzie, toți intră în categoria pacienților problematici care ne dau peste cap întregul program. Evident, nu ne referim la cei care, din motive temeinice, nu pot ajunge la o programare. Ne referim la acel pacient care sună la o oră din afara programului, pentru care venim de acasă chiar și la ora 5 dimineața, care acuză o durere insuportabilă de dinți și care, surpriză!, nu mai apare. Ți s-a întâmplat și ție, nu?

Ei, bine, am testat câteva „trucuri” care s-au dovedit a fi eficiente în reducerea numărului de „absențe la cabinet”:

1. Telefonul de confirmare cu o zi înainte de programare – o dată pe zi, alocă ceva timp și sună-ți pacienții de a doua zi pentru a primi confirmarea verbală că vor ajunge la tine. Dacă nu, ai spațiu de manevrabilitate și poți „jongla” astfel încât să îți folosești eficient timpul. În cazul în care nu ai timp pentru asta, roagă pe cineva din echipa ta să te ajute.

2. Întocmește o listă de așteptare – este varianta ideală în cazul în care ai mulți pacienți. Când unul dintre aceștia lipsește, poți apela, spre exemplu, la cei care se află în apropierea cabinetului tău și pot ajunge chiar și în urma unui apel „din scurt”. Maximizarea șanselor înseamnă minimizarea pierderilor.

3. Nu reprograma un no-show – această tehnică nu reprezintă soluția problemei. Totuși, contactarea pacientului, stabilirea unui contact personal, înțelegerea și manifestarea empatiei, îl pot face pe acesta să nu mai repete această întâmplare. Nu aștepta să te sune în cazul în care a ratat programarea; de cele mai multe ori, jena îl împiedică pe om să facă acest pas. Încearcă să îl contactezi după 15 minute pentru a afla ce se întâmplă, fără a-l acuza.

4. Extra-reminder – unii pacienți au nevoie să li se amintească de programare, în afara telefonului din ziua precedentă. Poți încerca să îi suni în dimineața programării sau cu câteva ore înainte. Poate părea un efort din partea ta, dar această grijă îl va face pe omul respectiv mai atent, mai motivat și va încerca să îți recompenseze grija.

5. Fii pro-activ în privința programului – orice doctor a întâlnit cel puțin un pacient care întârzie 10-15 minute la fiecare programare. Taxa pentru neprezentare sau refuzarea acestuia nu sunt soluțiile căutate. Dacă pacientul face un obicei din asta, poți, spre exemplu, să îi spui că programarea are loc la ora 10, dar să îți aloci timp pentru a-l primi la 10:15, chiar când acesta a sosit. Te va scuti de foarte mult efort și vei evita frustrarea.

6. Oferă servicii pre-plătite – faptul că un pacient a plătit în avans pentru anumite servicii va scădea considerabil rata de neprezentare.

7. Taxă de neprezentare – poți oferi înțelegere pentru o programare ratată sau pentru motive demne de luat în considerare, însă nu trebuie să înțelegi pacienții care fac un obicei din asta. Timpul tău este cel puțin la fel de prețios ca al lor. Poți încasa un anumit procent din valoarea programării sau toată valoarea, depinde de tine. Așa cum anumite domenii folosesc această taxă, cum ar fi cel hotelier, la fel poți face și tu.

Nitrilul este cunoscut și sub denumirea de „cauciuc butadienacrilonitrilic”, un cauciuc sintetic ce prezintă rezistență crescută, flexibilitate ridicată și nu provoacă alergii.

În ultimii ani, mănușile din nitril au devenit din ce în ce mai populare, fiind opțiunea ideală pentru persoanele care manifestă alergie la latex. Majoritatea tipurilor de mănuși din nitril se găsesc în varianta pudrată, cu amidon de porumb, folosit ca lubrifiant, pentru o rulare mai ușoară. Amidonul de porumb înlocuiește pulberea de licopodiu sau talcul, materiale care provoacă iritații. Pot exista, însă, și reacții alergice la amidonul de porumb, motiv pentru care există gama de mănuși nepudrate.

Care sunt avantajele mănușilor din nitril?

1. Sunt opțiunea ideală pentru înlocuirea mănușilor din latex – alergia la latex este o problemă răspândită printre cadrele medicale. Mănușile din nitril nu conțin proteine din latex, ceea ce înseamnă risc redus de alergie cutanată.

2. Sunt rezistente și elastice – sunt ideale pentru activitatea din domenii dure, asigurând protecție împotriva unei game largi de substanțe chimice, în special a celor pe bază de petrol, și a agenților patogeni din sânge. Mănușile sunt folosite cu precădere în chimioterapie, având o rezistență la puncție de 3 ori mai mare decât cele din latex.

3. Ajută la pierderea căldurii – filtrul subțire de nitril asigură disiparea rapidă a căldurii, motiv pentru care mâinile nu transpiră și nu pielea nu se irită.

4. Asigură tactilitatea corespunzătoare – mărimea potrivită de mănuși permite tactilitatea, în special cele cu vârfurile microporoase.

5. Sunt confortabile – se mulează repede pe piele, asigurând confort în utilizare, chiar și pe perioade prelungite.

6. Prezintă posibilitatea verificării rapide – variantele colorate de mănuși din nitril sunt foarte utile, persoana care le utilizează putând observa rapid înțepăturile sau tăieturile.

7. Sunt durabile și când nu sunt utilizate – se pot folosi chiar și după ce au fost depozitate pe o perioadă lungă de timp.

8. Au rezistență scăzută la frecare – un avantaj pentru punerea și scoaterea rapidă a mănușilor în timpul activității.

9. Prezintă un raport calitate-preț echitabil – reprezintă varianta ideală pentru mănușile din latex nu doar din punct de vedere al caracteristicilor, ci și al prețului.

10. Sunt prietenoase cu mediul – alte opțiuni de mănuși pot conține de două ori mai mult material decât cele din nitril, ceea ce înseamnă costuri mai mari de transport, depozitare și, implicit, de eliminare a produsului uzat.

Întrucât există o multitudine de tipuri de mănuși, este necesară o diferențiere între acestea pentru a putea alege perechea care ți se potrivește cel mai bine și te ajută să îți faci treaba. În articolul de astăzi, vom vorbi despre mănușile de latex – ce caracteristici au și care este utilitatea lor.

Mănușile de latex au o largă răspândire. Sunt folosite preponderent în medicină, dar au aplicabilitate și în alte domenii, cum ar fi cel industrial. Mănușile din latex, cauciuc natural, cunoscute simplu ca „mănușile din latex” au fost inventate în anul 1889 de William Stewart Halstead, medic chirurg, pentru a proteja personalul medical de dermatita cauzată de substanțele chimice.

Iată, deci, care sunt caracteristicile acestui tip de mănuși:

1. Protecție împotriva substanțelor chimice – latexul natural prezintă rezistență chimică în fața majorității acizilor, bazelor, clorurilor, iodurilor și formaldehidelor. De asemenea, protejează personalul medical și pacienții de contactul cu sângele, lichidele corporale sau microorganismele. Astfel, mănușile din latex sunt mai potrivite pentru intervențiile chirurgicale decât mănușile din vinil, care prezintă un risc mai mare de pătrundere a acestor lichide.

2. Rezistență ridicată la puncție – mănușile din latex prezintă o rezistență crescută la înțepare, tăiere și întindere, păstrându-și integritatea și elasticitatea. Astfel, acestea pot fi folosite mai mult timp, ceea ce echivalează cu un mai bun raport calitate-preț.

3. Conferă dexteritate și nu afectează simțul tactil – una dintre caracteristicile esențiale în domeniul medical o reprezintă dexteritatea. În stomatologie, spre exemplu, dentiștii și asistenții lor manevrează obiecte mici, iar mănușile nu trebuie să împiedice utilizarea corectă a acestora. Faptul că se pliază perfect pe forma mâinii face din mănușile de latex alegerea ideală pentru dentiști. Cu ajutorul acestora, pot prinde bine ustensilele și beneficiază de sensibilitate tactilă fără probleme.

4. Confort sporit – pentru a asigura utilizare optimă, o mănușă trebuie să fie confortabilă, să se plieze bine pe forma mâinii și să nu prezinte dificultăți în introducerea/scoaterea mâinii. Trebuie să se ruleze ușor, să fie îndeajuns de elastică și să nu creeze senzația de greutate. Mănușile de latex acționează ca „o a doua piele”.

5. Sunt economice – mănușile din latex prezintă un raport echitabil între calitate și preț, iar rezistența crescută asigură utilizare îndelungată.

Există persoane care manifestă alergii la latex; mai multe detalii despre acest tip de alergie sunt disponibile într-un alt articol de pe blog, pe care îl găsești aici.

Și rămâi pe fază, săptămâna viitoare vom vorbi despre mănușile din nitril.

Orice serviciu medical pleacă de la o promisiune făcută clientului, direct sau indirect. Există strategii diverse pentru a-ți aduce oamenii la ușă, însă numai calitatea serviciilor oferite îi va face să se întoarcă. Și tu asta vrei, să îi fidelizezi.

Iată ce recomandări avem pentru tine în vederea eficientizării activității și creșterea calității serviciilor oferite:

1. Păstrează o fereastră în catalogul programărilor pentru situații de urgență sau adăugări – organizarea activității stă la baza succesului. Te ajută să ții o evidență, să îți împarți timpul și să îl folosești cu succes. Spre exemplu, lasă 30 de minute libere pentru orice eveniment neprevăzut. Dacă timpul respectiv nu se „umple”, profită de el, aranjează activitatea pentru următoarea zi, dă telefoane sau fă munca de birou de care fugim majoritatea dintre noi.

2. Setează-ți niște obiective pe care să le atingi - în fiecare săptămână, stabilește niște obiective, prioritizează-le și îndeplinește-te. Pe măsură ce le „debifezi”, vei simți o reală satisfacție profesională și personală, unul dintre ingredientele succesului și de evitare a epuizării profesionale.

3. Oferă libertatea echipei tale - angajează persoane care dau dovadă de inițiativă chiar și în situații care nu țin de expertiza medicală. Există oameni care dau dovadă de perspicacitate; profită de asemenea oameni din echipa ta și deleagă responsabilități. Dacă ai un om capabil să se ocupe de reparații tehnice, de activități de logistică sau alte cerințe minore, folosește-te de abilitățile acestuia!

4. Folosește timpul liber în mod rațional – dacă ți-a rămas timp între 2 programări, folosește-l pentru activități care să te ajute pe viitor. Spre exemplu, poți scrie pe blog. Așa cum am scris în articolul anterior, marketingul digital este la fel de important pentru cabinetul tău medical ca și pentru orice altă afacere.

5. Nu răspunde la telefon în timpul unei programări – acest lucru îl va face pe pacientul de care te ocupi în momentul respectiv să creadă că nu îi acorzi atenția necesară, îți poți pierde concentrarea și poți chiar rămâne în urmă cu programările. Bineînțeles, în acest aspect nu includem urgențele. Pentru toate celelalte telefoane de rutină, dedică un timp la alegere și rezolvă-le.

6. Vorbește cu pacientul în timp ce notezi constatările – nu numai că vei pune pe hârtie faptele cât încă sunt proaspete în mintea ta, dar te vei asigura că atât tu, cât și pacientul sunteți pe aceeași lungime de undă.

7. Organizează-ți hârtiile și e-mail-urile – o dată pe zi, ocupă-te de hârtiile pe care le ai de completat și de mail-urile la care ai de răspuns. Nu încerca să le faci „pe bucăți” deoarece te vei încurca. Fă-ți timp doar pentru asta și nu te distrage cu alte activități. Fă-ți notițe cu ceea ce consideri important și, abia după ce ai terminat, treci mai departe!

8. Ține o evidență a timpului – poți cere echipei tale să monitorizeze cât timp necesită, în medie, programările. În cazul în care petreci prea mult timp cu un pacient, poți cere o notiță pentru următoarea programare pentru a „grăbi” ritmul și a te încadra. Faptul că petreci câteva minute în minus cu un pacient nu înseamnă că nu te dedici întru totul acestuia, ci este un semn de organizare și îți oferă libertate de mișcare întreaga zi.

9. Folosește funcția video – poți prelua anumite programări online. În cazul în care un pacient nu a putut ajunge la tine, în situația în care nu l-ai putut vedea, fă o videoconferință și oferă-i informațiile de care are nevoie. Unele probleme pot fi rezolvate cu sfaturi, altele nu. Pentru cele dintâi, folosește metoda recomandată de noi și observă dacă te ajută. Mai apoi, împărtășește experiența ta cu noi și cu ceilalți.

10. Acordă-ți o pauză – am tot insistat asupra acestui aspect de-a lungul articolelor. Pentru a da tot ce este mai bun atât pentru tine, cât și pentru ceilalți, ia o pauză de 10 minute și respiră, întinde-te, ia o gură de aer, relaxează-te. Indiferent de ce faci, fii doar tu cu tine și limpezește-ți mintea. O pauză luată la timpul ei poate rezolva multe probleme cauzate de oboseală și de epuizare.

Medicina de specialitate poate beneficia cu adevărat de pe urma unei campanii de marketing digital bine realizate.

O concepție greșită în marketingul pentru un medic o reprezintă ideea că pacienții pot alege oricând alți specialiști în afară de el deoarece cunosc modul său de operare și pot găsi oricând proceduri „mai bune”. Este important să elimini acest considerent și să realizezi că medicina de specialitate are nevoie de publicitate la fel de mult ca orice alt serviciu care se dorește a fi oferit publicului țintă.

Nu contează mărimea cabinetului tău, ceea ce este important este ca oamenii să te vadă, să te recunoască și, mai ales, să știe că ești calificat pentru a oferi un serviciu medical calitativ și de încredere.

Dezvoltarea tehnologică a adus cu ea multiplicarea opțiunilor și a informațiilor. Astfel, există o mulțime de oameni care își caută bolile pe internet. Temerea firească a medicilor este că pacienții nu vor mai apela la consultații deoarece au acces la aceste informații. Ceea ce se întâmplă, însă, este că pacienții vin mai pregătiți, mai pretențioși și oferă mai multă încredere medicilor care dau dovadă de cunoștințele necesare și de experiență.

Indiferent că ești dentist, cardiolog, ginecolog, endocrinolog, pediatru, oncolog sau orice alt specialist, trebuie să știi că există nenumărate avantaje pe care ți le oferă marketingul online și să ții cont de anumite aspecte.

1. Strategie personalizată – fiecare specializare are caracterul său propriu. Astfel, strategia de marketing va avea valențe personalizate. Grupul țintă este diferit pentru fiecare caz, ceea ce înseamnă nevoi diferite. Important este să știi cui te adresezi, să îți cunoști pacienții, eventual, poți realiza chiar un profil al pacientului tău și te poți adresa acestuia în campania ta. De asemenea, poți apela la specialiști în domeniu, care te vor ajuta să creezi o campanie de marketing specifică domeniului tău de activitate.

2. Branding digital – poți crede că beneficiezi de foarte mulți pacienți. Realitatea este că există mult mai mulți oameni care au nevoie de servicii medicale. Crearea unei pagini web, a unui profil pe rețelele de socializare sau a unui blog atrage pacienți. În plus, acestea vor ajuta la fidelizarea celor cu care deja colaborezi, vor putea lua legătura cu tine mult mai ușor, te vor putea consulta în anumite situații, vor căpăta mai multă încredere în tine și vei fi mai aproape de ei.

3. Generare de conținut specializat – este cea mai bună cale de a te poziționa mai bine în mod organic. Motoarele de căutare indexează conținutul specializat prin cuvinte cheie (cuvinte și expresii folosite de pacienți pentru a ajunge la tine) în funcție de eventualele probleme pe care le au.

4. Utilizarea e-mail-ului – o campanie realizată corect prin e-mail presupune diferențierea mesajului tău de un mesaj spam. Pacienții doresc conținut personalizat, astfel, mesajul tău trebuie să conțină informații care să îi intereseze cu adevărat. Astfel, trebuie să cunoști nevoile pacienților tăi și să creezi conținut de calitate. Toate acestea vor genera noi clienți.

5. Distribuierea conținutului de calitate – pe lângă ceea ce creezi tu, este important și ceea ce consideri important. Distribuirea clipurilor video și a articolelor de interes pentru clientela ta te vor poziționa în interesele lor, mai ales dacă aceștia reacționează la postările tale. Aprecierile, comentariile și distribuirile din partea cititorilor sunt semne că pagina ta este relavantă și prezintă interes pentru ei și, astfel, îți vor fi afișate și postările ulterioare.

6. Realizarea de colaborări – nu înseamnă că vei oferi cunoștințe „în mod gratuit”, nici că vei pierde din acestea. Colaborarea presupune o legătură benefică în ambele direcții. Vei câștiga încredere prin faptul că te alături unor specialiști, vei putea direcționa clienții cu nevoi diferite spre specialiști capabili (ceea ce îți va aduce încrederea oamenilor și vei fi privit ca un profesionist) și vei putea, la rândul tău, primi persoane care au nevoie de serviciile tale specializate. Rețelele de recomandări sunt de o însemnătate foarte mare în orice domeniu, iar tu poți profita de acest lucru.

Una dintre cele mai grele sarcini ale unui medic poate nu este aceea de a vindeca pacienții sau de a salva viețile, ci de a da veștile rele, care au impact mult mai mare decât cele bune și sunt mai greu de procesat. De multe ori, medicii sunt văzuți ca fiind „purtătorii” veștilor, iar modul în care aceștia abordează situația este de o importanță vitală, la propriu.

Această responsabilitate nu trebuie pusă pe seama unei persoane neexperimentate din echipă, a unui novice. Nu este deloc plăcut și da, ar fi mult mai ușor să pasăm greutatea pe umerii altcuiva. Este, însă, nevoie de un expert, un om care să fie capabil să răspundă tuturor întrebărilor pacienților.

Gândește-te foarte bine la ce îi vei spune, cuvintele folosite, tonul și limbajul corporal pot face diferența. Nesiguranța ta se va transmite către pacient, emoțiile îl vor influența și discuția poate lua o întorsătură nedorită.

Este nevoie de empatie pentru a-i spune unui pacient că suferă de o boală gravă, că nu se mai poate face nimic pentru el. Să te pui în locul celui din fața ta și să îi spui problema așa cum ai vrea să îți fie spusă ție poate rezolva multe. Acest lucru denotă implicare, aspect la care pacienții reacționează pozitiv. Poți încerca să „îndulcești” durerea în cazul în care consideri că pacientul este vulnerabil și că nu ar putea face față situației.

Fii politicos, fii atent la stima de sine a pacientului. Uneori, va fi nevoie să protejezi identitatea pacientului și să folosești o „poveste de acoperire”.

Încearcă să nu îl șochezi. Este posibil ca acesta să nu știe cum să reacționeze și să fie prea copleșit pentru a-ți mai adresa vreo întrebare. În acest caz, trebuie să îi câștigi încrederea pentru a putea apela la tine în caz de nelămuriri după ce vizita s-a încheiat.

Nu îți cere scuze în mod repetat, nu ești vinovat pentru nimic. Nimeni nu vrea scuze, ci soluții. Concentrează-te pe ce poți face, nu asupra a ceea ce s-a întâmplat deja.

Este important să îi prezinți pacientului toate opțiunile, chiar dacă tu consideri că o procedură este riscantă. Decizia îi aparține în pacientului, datoria ta este doar să îi prezinți detaliat situația pentru a-l putea ajuta să ia decizia corectă fără a-l influența.

Evită să spui „știu cum te simți” sau „nu te îngrijora”, vei da impresia că vrei să termini discuția și că ești lipsit de sentimente.

Admite ceea ce nu știi și însușește-ți asta. Nu poți fi expert în orice, nu le poți ști pe toate. Recunoaște asta, dar asigură-l pe pacient că îl vei ajuta să afle toate răspunsurile la întrebările sale. Poți cere ajutorul altor persoane, fără a da vina pe cineva sau a pasa responsabilitatea.

Nu există niciun curs despre cum să îi dai unui om o veste rea. Nu te va învăța nimeni. Există doar trucuri pentru a-ți face sarcina puțin mai ușoară. Trebuie să tatonezi terenul, să abordezi propria strategie, pentru care este nevoie de ani de practică.

Sindromul burnout, cunoscut și sub denumirea de „epuizare profesională” se referă la starea de epuizare atât la nivel fizic, cât și psihic. Apare, cel mai frecvent, la oamenii ale căror profesii implică lucrul cu oamenii și o responsabilitate mare. Consecințele sunt destul de serioase: randamentul profesional scade considerabil, afectează relațiile cu cei din jur, precum și starea fizică și psihică a individului.

Pentru a evita această problemă, este necesar ca individul să fie satisfăcut de munca depusă, să aibă activități variate și să evite monotonia sau plictiseala în cadrul profesional.

Există, însă, un tip de personalitate considerat „opus” burnout-ului: o persoană extrovertită, organizată, deschisă la experiențe noi, cu un stil profund de învățare.

Dacă ești o astfel de persoană, felicitări, ești unul dintre norocoși. Dacă nu, te invităm să citești mai departe!

Care sunt soluțiile pe care le abordează medicii „de succes” pentru a evita epuizarea profesională?

1. Organizarea activității – activitățile rutiniere, scriptice, specifice domeniului medical din România pot deveni extrem de obositoare și frustrante la un moment dat. Prin urmare, eșalonează-ți activitățile de acest gen pe perioade mai mari de timp, cu durată mai scurtă în fiecare zi, sau privește-le ca pe un automatism (neplăcut, dar necesar).

2. Controlarea calendarului de lucru – lipsa de control este corelată adesea cu starea de epuizare. Împarte sarcinile în așa fel încât să îți ușurezi activitatea. Delegarea eficientă a responsabilității este cheia succesului în orice organizație. Omul potrivit la locul potrivit înseamnă eficiență, succes și timp folosit corect.

3. Concentrarea pe folosirea eficientă a resurselor, nu pe diminuarea sarcinilor – eliminarea anumitor activități poate însemna, de multe ori, scăderea calității muncii și nu economie de timp. Feedback-ul este un element important în eficientizarea muncii. Cere și oferă păreri despre performanță pentru a obține efecte pozitive.

4. Disponibilitate și sprijin social în relațiile cu ceilalți – a oferi sprijin și ajutor colegilor înseamnă a răspunde unei nevoi imediate. La rândul tău, nu ezita să ceri ajutor atunci când te simți copleșit de anumite sarcini și nu te avânta în domenii care nu țin de expertiza ta.

5. Pasiune pentru munca pe care o depui – asigură-te, mai întâi de toate, că îți place ce faci. În caz contrar, munca va deveni o corvoadă sau, în cel mai bun caz, monotonie.

6. Acordă-ți pauze de „respiro” – de acord, poate fi dificil, mai ales când ești înconjurat mai mereu de pacienți cu nevoi diferite, cu solicitări diverse și imediate. Nu uita, însă, că ești om, la fel ca ei. Ai nevoie să respiri, să te odihnești, să îți pui ordine în gânduri, să fii doar tu cu tine.

7. Activitatea fizică – este demonstrat că exercițiile fizice previn instalarea epuizării sau o reduc, în cazul în care aceasta există, indiferent de resursele și solicitările postului.

Extra-tip: Îmbracă-te bine  și gândește pozitiv. Când te simți bine îmbrăcat, ai mai multă încredere în tine, iar negativismul nu a ajutat pe nimeni. :) 

Dentistul este om de știință, artist și om de afaceri. Toate astea se îmbină, rezultând omul care oferă zâmbete frumoase, la propriu. Stomatologia este un domeniu atrăgător, interesant, plin de provocări și satisfacții.

Vedem peste tot o mulțime de tipologii de doctori, un amalgam de caracteristici unice, care diferențiază fiecare persoană în parte. Am pus la un loc câteva caracteristici și am realizat profilul unui medic dentist bun.

1. Dexteritatea este o caracteristică de bază pentru un dentist. Gura este un spațiu mic, iar o mână stabilă și mișcări bine coordonate sunt necesare pentru fiecare intervenție. Manevrarea  instrumentelor  și abilitățile motorii fine fac munca mai ușoară.

2. Rezistența – în multe cazuri, dentistul stă aplecat mare parte din zi. Rezolvarea problemelor dentare ale pacienților nu este o activitate tocmai ușoară.

3. Abilități de relaționare – dentistul este o persoană care intră în contact cu oamenii în permanență. Sarcina sa se îngreunează din cauza faptului că oamenilor nu le face plăcere să meargă la dentist. Empatia și capacitatea de a-l face pe pacient să se simtă confortabil sunt esențiale.

4. Simț al afacerii – majoritatea dentiștilor au propriul cabinet sau fac parte dintr-un grup de medici ce dețin afacerea. Gestionarea afacerii, angajarea, instruirea și menținerea unei echipe, toate realizate corect, reprezintă profit, deci, perspective de viitor pentru respectiva afacere. Pentru că, la drept vorbind, dentistul este și el om, cu facturi de achitat și probleme proprii de rezolvat.

5. Excelente abilități de comunicare – aici, nu ne limităm la comunicarea verbală (este imposibil să vorbești cu gura larg deschisă :) ). Dentistul trebuie să fie capabil să interpreteze corect grimasele și gesturile pacientului și să stabilească în prealabil un „cod” de comunicare. De asemenea, este necesară explicarea termenilor tehnici într-o manieră cât mai accesibilă persoanelor care nu dețin cunoștințe de specialitate.

6. Compasiune și sinceritate – problemele dentare afectează viața zilnică a oamenilor. Compasiunea și înțelegerea din partea profesionistului alungă teama de a merge la stomatolog, iar sinceritatea întărește relația medic-pacient. Fără sinceritate și obiectivitate nu se pot rezolva probleme ce țin de sănătate, în general, de cea orală, în special.

7. Capacitatea de a rezolva problemele – mediul este unul în care deciziile se iau sub presiune, sub presiunea timpului, a durerii sau a nerăbdării oamenilor. A alege varianta corectă nu se măsoară doar în tonuri de alb și negru. Uneori, trebuie gândit „în afara cutiei”, a vedea în perspectivă pentru a oferi tratamentul corect.

8. Dorința de a învăța în permanență – lucrurile sunt într-o continuă schimbare, schimbare atât de rapidă încât nici n-o simțim uneori. Noile tehnologii și proceduri reprezintă un avantaj pentru cel care le stăpânește. Este nevoie doar de voința și de capacitatea de a învăța... și de puțin timp liber.

9. Pasiune pentru ceea ce face – atunci când se realizează un lucru doar din nevoia de a umple cumva timpul sau doar pentru câștigul financiar, rezultatele nu sunt satisfăcătoare. Slujba poate deveni o corvoadă, pot interveni frustrări și toate acestea vor afecta calitatea muncii.

„Fă ce-ți place și nu va fi nevoie să muncești nicio zi din viața ta”.

Relația dintre medic și pacient, pe lângă faptul că este importantă, este și extrem de fragilă. Și asta pentru că pacientul este liber oricând să își aleagă un alt medic, libertate semnificativ mai mică în cazul celui din urmă.

Îi cunoaștem cu toții pe pacienții dificili: sunt încăpățânați, vorbesc mult, nu acceptă sfaturi, sunt recalcitranți, sunt revendicativi, cred că le știu pe toate și multe altele, foarte des combinații între aceste caracteristici. Studiile au arătat că aproximativ 15% dintre consultații includ „pacienți dificili”.

Astfel de situații nu reprezintă numai o canalizare a energiei și a timpului în direcția greșită, ci pot reprezenta chiar cauza unui diagnostic greșit.

Ce poți face?

1. Fă-l să aibă încredere în tine – ascultă-i povestea și acordă-i atenție. Capacitatea de a fi un bun ascultător este una dintre cele mai importante abilități în medicină. În acest fel, pacientul se va destinde, va căpăta încredere în tine, se va deschide, ceea ce te poate face pe tine, ca specialist, să îți dai seama exact ce i se întâmplă.

2. Fii atent la limbajul propriului tău corp – 93% din comunicare este realizată de limbajul corporal și componente non-verbale. Evitarea contactului vizual, încrucișarea brațelor, privirea plictisită, ochii dați peste cap sunt gesturi care îl fac pe omul din fața ta să se simtă stânjenit, să creadă că locul lui nu este acolo, iar, în cazul celor dificili, lucrurile nu pot decât să se înrăutățească.

3. Pune-i întrebări – aspect de foarte mare ajutor pentru stabilirea unui diagnostic corect. În plus, astfel, îl vei face să se simtă important, vei fi părtaș la „suferința” sa, ceea ce îi va conferi încredere în tine și tu îi vei putea oferi cea mai bună soluție.

4. Înțelege motivul comportamentului său – poate a avut o experiență neplăcută în trecut, o situație prin care nu ar mai vrea să treacă. Înțelege-l și încearcă să eviți să îl pui în această postură. Nu este deloc ușor, însă atenția și stăpânirea de sine pot rezolva multe probleme de acest fel.

5. Păstrează-ți calmul – este un fel de „lege a vieții”. Pierderea cumpătului nu va duce la nimic bun, din contră, îl va face pe pacient să se „plieze” comportamentului tău și să reacționeze defensiv. Mulți oameni se simt neliniștiți doar prin simplul fapt că sunt în prezența unui doctor („sindromul halatului alb”).

6. Fii empatic - pune-te în pielea pacientului și imaginează-ți cum ai reacționa tu. Te va ajuta să privești situația în mod obiectiv. 

7. Comportă-te ca un profesionist – în preajma unui om dificil este ușor să renunți la profesionalism și să vorbești pe lângă subiect. Există anumite metafore medicale pe care le poți folosi, fraze care îți accentuează cunoștințele și ajută la redobândirea calmului (exemplu: „Lăsați-mă să văd dacă am înțeles corect!”, „Să înțeleg că vă simțiți în felul acesta?!”).

8. Cunoaște-ți capacitățile – nu te avânta într-o direcție pe care nu o cunoști sau nu o stăpânești îndejuns. Este normal, chiar recomandat, să ceri ajutor. Fă echipă bună cu persoanele care te completează pentru a avea cele mai bune rezultate.

9. Nu lua nimic personal – suntem cu toții oameni și avem „scăpările” noastre. E de înțeles că oamenii nu sunt tocmai în cea mai bună dispoziție a lor când au de-a face cu probleme de sănătate sau chiar cu simple controale de rutină. Nu pune la suflet ceea ce îți spune un pacient dificil, care, probabil, se comportă la fel și cu alți colegi de-ai tăi.

10. Nu accepta abuzurile – dacă se ajunge în acest punct, nu face „sacrificiul suprem”. Cunoaște-ți drepturile și nu accepta violența fizică sau verbală. Niciun loc de muncă nu presupune acest compromis. Dacă ți-au fost încălcate limitele, ia atitudine!

Premieră în țara noastră! În luna iunie a anului 2017, un antreprenor român a rezolvat una dintre marile probleme ale pacienților: „goana” după programări.

Aplicația care facilitează programările online la medic includea, la începutul anului, 11 orașe. Se preconizează ca, până la finele lui 2018, aceasta să cuprindă 60 de localități. Aceasta poate fi folosită de pe telefonul mobil sau de pe calculator și are un algoritm de funcționare simplu: în funcție de locația pacientului, aplicația afișează medicii, de la cel mai apropiat până la cel mai îndepărtat, indică zilele și orele disponibile pentru vizită, afișează imagini și prezintă testimoniale ale celor care le-au trecut deja pragul respectivilor medici.

Utilizatorii au posibilitatea de a verifica medicii prin prisma competențelor profesionale și pot primi confirmarea programării în timp foarte scurt.

Care sunt avantajele unei astfel de aplicații?

1. Oferă pacienților funcționalitatea dorită – indiferent că vorbim de un simplu control de rutină sau de gestionarea unei boli cronice, pacienții își doresc în mod cert să piardă cât mai puțin timp făcând o programare. Aplicația gestionează foarte bine baza de date: oferă o dată disponibilă extrem de rapid, nu se produce eroarea de tip uman, funcționează rapid, în timp real și toate acestea cu maxim de confort.

2. Se acordă o atenție deosebită interfaței în corelație cu experiența utilizatorului – gradul de satisfacție este direct corelat cu funcționalitatea aplicației.

3. Oferă medicilor funcționalitatea rapidă – se economisește timpul necesar unei programări normale, timp care poate fi foarte bine gestionat pentru rezolvarea altor probleme urgente.

4. Organizează extrem de bine lista pacienților – nu implică prelucrarea manuală, ceea ce duce la rezultate exacte și concrete, graficul programărilor fiind mult mai clar și mai rapid de realizat.

Gestionarea eficientă a timpului este una dintre condițiile esențiale ale unei bune funcționări, specifică oricărui cabinet la care pacienții doresc să ajungă. Aplicația vine în ajutorul tuturor, atât al pacienților, cât și al medicilor, ca o rezolvare a problemelor întâlnite în relația mediată dintre cele 2 segmente.

Latexul este un cauciuc natural, care provine din seva unui arbore din Africa și Asia de Sud-Est. Seva este, apoi, prelucrată și modelată, rezultând produse cu flexibilitatea și caracteristicile cauciucului natural.

În domeniul medical, latextul este substanța de bază pentru mănuși, tuburi intravenoase, turnichet, benzi de cauciuc, catetere etc. Astfel, este lesne de înțeles de ce alergia la latex este o problemă.

Alergia la latex reprezintă sensibilitatea crescută, o reacție greșită și excesivă a organismului în fața acestei substanțe care nu produce niciun rău persoanelor care nu manifestă alergii.

Agenții de risc sunt reprezentați de expunerea repetată și îndelungată la latex, predispoziția înnăscută sau dobândită de-a lungul vieții, precum și bolile condiționate genetic.

De asemenea, alergia la praf, plante sau păr de animale creează susceptibilitate pentru alergia la latex.

Cele mai întâlnite manifestări sunt erupțiile cutanate, deseori cu prurit, crampe stomacale, tuse, durere de stomac, dificultăți la înghițire, respirație greoaie, amețeală, senzație de leșin etc.

Principala modalitate de „ținere sub control” a alergiei este înlocuirea produselor din latex. Pentru personalul medical, se recomandă folosirea mănușilor din cauciuc hipoalergen.

Nitrilul este o variantă viabilă deoarece este elastic și prezintă o rezistență mai mare decât latexul la diverse produse chimice.

Mănușile din nitril, nepudrate, albastre sunt foarte rezistente la înțepături și rupturi și au o elasticitate medie spre ridicată. Sunt disponibile în mărimi de la XS la L, se mulează perfect pe forma mâinii și asigură confort sporit.

Mănușile din nitril, colorate, sunt ideale: manșeta asigură rularea rapidă și ușoară, materialul este rezistent la puncții. Sunt texturate, ceea ce conferă aderență în medii uscate, dar și umede. De asemenea, permit sensibilitate tactilă.

Mănușile din nitril, antialergice, verzi sunt destinate uzului general, putând fi folosite în diverse industrii. Prezintă căptușeală de bumbac, nu alunecă și sunt ușor de purtat. Sunt disponibile în mărimi de la L la XL, potrivite atît pentru femei, cât și pentru bărbați.

De asemenea, recomandăm înlocuirea produselor pudrate cu cele nepudrate și folosirea mănușilor colorate pentru detectarea rapidă a schimbărilor, precum tăieturi sau înțepături.

Halatele sunt indispensabile activității în unitățile medicale, devenind, de-a lungul timpului, un simbol internațional al medicinei.

Până în anul 1914, medicii purtau halate albe, care, însă, s-au dovedit a nu fi practice în viața de zi cu zi. Albul imaculat îi orbea, efectul fiind similar cu cel al zăpezii care reflectă razele soarelui.

Utilitatea halatelor medicale:

- sunt comode și practice - ele nu împiedică mișcarea, permit circulația aerului și sunt realizate din materiale superioare din punct de vedere al calității, tocmai pentru ca un cadru medical să poată face față cu brio multelor ore petrecute în unitățile medicale.

- materialele folosite elimină bacteriile - halatele sunt realizate din țesături tratate special cu ioni de argint, care se activează în contact cu bacteriile nedorite. Astfel, este împiedicată înmulțirea acestora;

- sunt durabile și rezistente - pentru a putea duce la îndeplinirea multiplele sarcini, pentru a ajunge în multe locuri în timp util, este nevoie de un articol de îmbrăcăminte rezistent la întindere, frecare sau răsucire.

- pot fi spălate la temperaturi ridicate - pentru a distruge bacteriile cu care au intrat în contact, este nevoie de o temperatură ridicată a apei de spălare. Halatele au fost concepute astfel încât să reziste acestui procedeu fără a se deteriora.

- fac posibilă identificarea rapidă a personalului medical - oamenii care intră în unitatea medicală, pot recunoaște foarte ușor personalul medical care le poate veni în ajutor, în anumite cazuri chiar și câteva secunde făcând diferență.

Halatele albe au devenit simbol al profesionalismului și au o dimensiune practică prin faptul că petele ies foarte ușor în evidență pe acest fundal. Colorimetria este un alt argument în favoarea tonurilor de alb – acestea au un efect benefic asupra pacienților. În plus, albul nu ridică probleme la sterilizarea la temperaturi foarte înalte.

Totuși, acestea nu sunt întotdeauna potrivite. În cazul chirurgilor, spre exemplu, au efecte nefaste asupra ochilor. Culoarea roșu, specifică sângelui, este predominantă în comparație cu albul, ceea ce va duce, ulterior, la insensibilitate vizuală asupra acestei culori.

Halatele verzi sau albastre rezolvă această problemă. Roșul este complementar cu verdele în spectrul culorilor. Ele reușesc să reîmprospăteze vederea medicului și vor elimina insensibilitatea la roșu pentru a face posibilă detectarea vaselor de sânge sau a altor caracteristici din interiorul organismului uman în timpul unei intervenții.

Cu toate că se optează pentru diverse culori și nuanțe în materie de îmbrăcăminte medicală, verdele rămâne „prietenul” medicului.

Cabinetele stomatologice sunt caracterizate, în general, de un flux mare de pacienți, fapt care duce la creșterea încărcăturii microbiene, iar utilizarea instrumentarului rotativ, care intră în contact cu sângele, cu saliva, favorizează împrăștierea la distanță a germenilor.

Pentru a realiza corect decontaminarea instrumentarului, se începe prin a dezinfecta chimic suprafețele expuse. Se recomandă utilizarea unor produse cu spectru larg de acțiune, în vederea reducerii numărului de germeni până la zero. Se folosesc, în acest sens, produse cu efect bactericid (inclusiv Candida albicans), sporicid, fungicid, virucid (inclusiv HIV, HVB, HVC, virus herpetic, Adenovirus, Coronavirus) sau tuberculocid (Mycobacterium tuberculosis).

Sterilizarea instrumentarului are ca scop distrugerea în totalitate a florei microbacteriană, cuprinzând curățarea, dezinfectarea, pregătirea instrumentarului pentru sterilizare și sterilizarea propriu-zisă.

1. Curățarea se face după utilizarea instrumentelor. Instrumentele sunt depuse fără a fi atinse în recipienți speciali pentru curățare.

              - curățarea manuală se face sub jet de apă curată, cu perii speciale, exclusiv pentru a se îndepărta petele întărite și stratul gros de murdărie. Acest lucru are o eficiență extrem de scăzută în eliminarea micro-organismelor.

              - curățarea cu ultrasunete presupune imersia instrumentarului în baie cu ultrasunete. Se folosesc substanțe dezinfectante și unde cu frecvențe imperceptibile urechii umane. Se îndepărtează, astfel, depunerile de sânge și curstele chiar și din locurile inaccesibile, cu eficiență maximă.

         Dezinfectantul Rotasept este o soluție gata-preparată, folosită pentru instrumentarul rotativ, pe bază de hidroxd de potasiu, fără aldehide. Se utilizează ca atare, nediluat, prin plasare în baia de soluție. Timpul de acțiune este de 15 minute. Are efect bactericid, micobactericid, virucid și levuricid.

2. Spălarea și dezinfecția presupune utilizarea unei aparat pentru spălare-dezinfecție, fiind un proces termic, eficient, rapid și economic. Instrumentarul este, apoi, scos din baia cu ultrasunete și introdus într-o mașină de spălat-uscat, care folosește apă fiartă pentru a spăla și usca în mod corespunzător ustensilele.

3. Pregătirea instrumentarului - după uscare, instrumentarul verificat, lubrifiat și împachetat în folii etanșe, prevăzute cu indicatori de sterilizare, sau în cutii metalice, introduse în folii speciale cu markeri de sterilizare și termosigilate.

4. Sterilizarea este procesul care elimină și distruge microorganismele și sporii acestora, oferind instrumente sterile. După sigilare, instrumentele sun introduse în autoclav (aparat de sterilizare care utilizează presiunea aburului).

Controlul procesului de sterilizare se poate face foarte ușor prin utilizarea unor indicatori chimici și biologici. Cel mai potrivit este testul Bowie&Dick, test pentru evidențierea aerului rezidual periculos sau a gazelor inerte din camera de sterilizare, care pot periclita procesul.

Recent, o echipă de cercetători americani a descoperit o nouă categorie de antibiotice, ai căror compuși naturali pot fi utilizați pentru combaterea infecțiilor greu de tratat, cum ar fi infecția cu superbacteria Staphyloccocus aureus rezistent la meticilină (SARM).

Aproximativ 25-30% dintre persoanele sănătoase sunt purtătoare ale acestui germene la nivelul cavității nazale. În cazul în care bacteria pătrunde la nivelul tegumentelor printr-o plagă tăiată sau leziune inflamatorie poate produce vezicule cu lichid dureroase sau furuncule inflamatorii, cu tumefiere și puroi, sau alte leziuni inflamatorii.

Mai grav, poate produce infecții severe de tipul pneumoniei sau poate întârzia vindecarea unei plăgi post-operatorii.

Compușii respectivi care pot avea efect împotriva acestei bacterii rezistente la antibiotice poartă numele de malacidine și au fost descoperiți în sol.

Specialiștii au utilizat o tehnică de secvențiere pentru analiza a peste o mie de mostre de sol prelevate de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii și au descoperit compușii, care au vindecat infecțiile cutanate cu SARM la șoareci.

În prezent, nu există niciun vaccin care să prevină contaminarea cu acest stafilococ. Igiena este esențială pentru evitarea acestui lucru.

Dezinfecția mâinilor, evitarea contactului direct cu persoanelor infectate prin purtarea halatelor, a măștilor sau mănușilor de protecție, curățarea corectă a rănilor și tăieturilor de la nivelul pielii reduc semnificativ șansele de contactare a bacteriei.

Mâna omului este cel mai utilizat instrument, 80% dintre cazurile de infecție fiind transmise prin intermediul mâinilor.

Igiena și dezinfecția profesionistă a mâinilor reprezintă măsurile cel mai des utilizate pentru protecția atât a pacienților, cât și a personalului medical.

Corect efectuate, aceste procedee pot elimina până la 99% dintre bacterii.

Cum se realizează corect dezinfecția mâinilor?

Este important de știut cum se aplică dezinfectantul pentru obținerea rezultatului dorit, eliminarea tuturor agenților atogeni, în urma dezinfecției:

- se freacă palmele foarte bine pe interior, chiar și încheieturile, dacă este necesar;

- se freacă exteriorul fiecărei palme, asigurându-ne că este acoperit fiecare cm de piele;

- se freacă palmele cu degetele intersectate, astfel încât substanța dezinfectantă să pătrundă în spațiile dintre degete;

- se freacă partea interioară a degetelor, având mâinile intersectate cu degetele în palma opusă;

- se freacă degetul mare de la fiecare mână, asigurându-ne că fiecare cm de piele este acoperit cu substanță dezinfectantă;

- se folosesc vârfurile degetelor pentru a freca palma mâinii opuse, cu mișcări circulare, de închidere-deschidere.

Spălatul mâinilor este indicat în următoarele situații:

- la începutul și sfârșitul programului de lucru;

- înainte și după activitatea de îngrijire a pacientului;

- când mâinile sunt vizibil murdare;

- înainte și după activitățile de curățenie;

- înainte și după înlăturarea echipamentului de protecție;

- înainte de pepararea și distribuirea medicamentelor sau a alimentelor;

- după folosirea grupului sanitar.

Dezinfecția mâinilor este indicată în situațiile:

- înainte și după contactul cu un pacient izolat septic, imunoderimat sau sub tratament imunosupresor;

- înainte de realizarea unei proceduri invazive;

- după orice contact accidental cu sângele sau orice alte lichide biologice;

- după contactul cu un pacient infectat sau cu mediul în care acesta se află;

- după toate manevrele parțial contaminate;

- înainte de realizarea puncțiilor sau manipularea dispozitivelor intravasculare, a tuburilor de dren sau a altora similare;

- în cazul manevrelor contaminate realizate succesiv la același pacient sau la pacienți diferiți;

- înainte și după îngrijirea plăgilor;

- înainte și după utilizarea mănușilor sterile;

- poate fi utilizată ca procedură de înlocuire a simplului spălat al mâinilor.

Mai jos, am făcut o selecție de produse recomandate pentru dezinfecția mâinilor:

1. Desderman Pure Gel  este un antiseptic recomandat pentru dezinfecția igienică și chirurgicală a mâinilor, hipoalergenic, incolor și inodor.

2. Desderman Pure este un antiseptic pe bază de alcool, eficient împotriva nororvirusurilor, hipoalergenic, incolor și inodor.

3. Soft Care Med este un gel dezinfectant pe bază de alcool recomandat pentru dezinfecția generală și chirurgicală a mâinilor, fără coloranți sau parfum. 

Markerul chirurgical steril pentru piele, pe bază de violet de Gențiană, este utilizat în chirurgia generală, chirurgia ortopedică, neurochirurgie, chirurgia plastică, chirurgia vasculară, radiologie și terapia prin radiații.

Îl puteți achiziționa la prețul promoțional de 5 lei/bucată, cutie de 50 de bucăți.

Firul de sutură Silk, fără ac, este realizat din fibre de mătase împletite. Are aplicabilitate pentru ligatura țesuturilor moi; nu se poate folosi în chirurgia cardiovasculară sau pentru țesuturile sistemului nervos central.

Este disponibil în mărimile: 0, 1, 2, 3 și 2/0. 

Produsul se poate achiziționa la prețul promoțional de 20 lei/cutie de 12 bucăți. 

Cercetătorii de la Universitatea „Simon Fraser” au descoperit că activitatea fizică prelungește speranța de viață.

Oamenii de știință menționează că orice tip de activitate fizică are un efect benefic asupra inimii, diminuând considerabil factorii de risc pentru bolile cardiovasculare. În plus, se observă îmbunătățirea sănătății mintale, efectele pozitive asupra organelor importante, dar și asupra sistemelor, cum ar fi cel muscular și cel osos.

Ca și în cazul mușchilor, inima devine mai puternică prin antrenament. O inimă mai puternică este mai eficientă, pompând msi mult sânge încărcat cu oxigen, necesar întregului corp. Cel puțin 30 de minute de activitate fizică pe zi pot echilibra nivelul colesterolului, ceea ce ajută la menținerea sănătății arteriale, eliminând riscul blocajelor, unul dintre motivele declanșării unui atac de cord.

Creierul, la rândul să, beneficiază în urma activității fizice; eliberează endorfine, care sunt responsabile pentru starea de bine a unei persoane. De asemenea, se pot activa proteine la nivelul creierului, care ajută la formarea de noi celule; în plus, fluxul de sânge de la nivelul creierului crește în timpul și după antrenamentul fizic.

Sistemul muscular, ca și cel osos, este întărit prin exerciții. Scăderea forței musculare și a masei osoase sunt efecte ale înaintării în vârstă, însă o viață activă poate preveni acest lucur, contribuind la o stare generală de bine a întregului organism.

Nu este nevoie să realizăm exerciții complicate. Însăși plimbarea pe jos contribuie la dezvoltarea oaselor și reduce riscul dezvoltării osteoporozei. Consolidarea forței musculare și a sistemului osos reduce riscul unei persoane de a cădea și de a se accidenta.

Soluții pentru o viață activă există și pentru persoanele în vârstă sau pentru cele cu probleme de mobilitate:

1. Bastonul ortopedic este o soluție la îndemâna oricui. Realizat din lemn sau metal, poate fi folosit oricând, este ușor de utilizat, are o greutate extrem de redusă și poate fi depozitat oriunde datorită volumului mic și formei specifice. Oferă un punct de sprijin și redă echilibru utilizatorului.

2. Cadrele de mers, cu roți sau fără, sunt utile datorită siguranței pe care o oferă. Având mai multe puncte fixe de sprijin, acestea împiedică dezechilibrarea, iar picioarele antiderapante previn alunecarea. Oferind o experiență plăcută, plimbările nu mai sunt o problemă.

3. Cârjele sunt soluția pentru persoanele care au suferit diverse accidente. Cu sprijin axilar sau cu sistem de prindere pe antebraț, acestea oferă mobilitate și sprijin sigur în timpul deplasării. Sunt ușoare și facil de utilizat.

Astfel, pe lângă plimbări, pot fi îndeplinite și activitățile casnice, extrem de favorabile pentru prevenirea îmbolnăvirii sistemului cardiovascular. Chiar și curățenia făcută în casă sau o jumătate de oră de plimbare în aer liber pot preveni moartea prematură sau instalarea unor boli cronice.

Un nou medicament pentru tratarea formelor de scleroză multiplă și scleroză primar-recurentă a fost aprobat recent de către Comisia Europeană.

Scleroza multiplă afectează peste 700.000 de europeni; ea este o boală autoimună care afectează capacitatea nervilor de a transmite impulsuri nervoase. Prin urmare, organismul produce anticorpi care distrug învelișul fibrelor nervoase. Evoluția sa este complicată și are urmări complexe: pacienții pot ajunge în scaune cu rotile.

Ocrevus este medicamentul produs de Genenth Roche, o companie din domeniul biotehnologiei, cu sediul în San Francisco, California, S.U.A. A fost aprobat anterior în țări din America de Nord și de Sud, Europa de Est, Australia sau Elveția, cu o cifră a reușitei de peste 30.000 de persoane.

Compania a venit în sprijinul pacienților care erau nevoiți să se deplaseze cu ajutorul bastoanelor sau al scaunelor cu rotile, fără a mai fi nevoie să aleagă între siguranță și eficacitatea tratamentului.

Este necesară administrarea medicamentului o dată la șase luni, fără monitorizare constantă, ceea ce oferă o șansă în plus la o viață normală.

De asemenea, compania Roche a anunțat un discount de 25% pentru piața farmaceutică din Elveția, o surpriză deloc așteptată și bine-venită pentru pacienții din Europa.

Această inițiativă a venit ca răspuns la scumpirile foarte mari ale medicamentelor din ultimii 12 ani, cu până la 400%, generând un „trend reversibil”.

Pe lângă acest succes, Roche a adus un plus și în lupta cu cancerul, scoțând pe piață 2 medicamente noi: Tecentiq și Perjeta.

Dezinfectantul este o substanță chimică ce are rolul de a distruge sau de a neutraliza microorganismele patogene.

Dezinfecția este procesul prin care microorganismele producătoare de boli sunt distruse. Se urmărește distrugerea, îndepărtarea sau micșorarea numărului de microorganisme.

A nu se confunda dezinfectanții, care se folosesc pe obiectele statice, cu antisepticele, care se folosesc pe țesuturi vii. Foarte important pentru procesul de dezinfectare este modul în care se prepară și se utilizează soluția dezinfectantă, în funcție de produsul utilizat.

Dezinfectanții sunt de diferite tipuri, în funcție de ingredientele active, având acțiuni diferite:

Dezinfecția suprafețelor de contact se face, cu precădere, prin pulverizare și aerosolizare. Pardoselile și suprafețele se dezinfectează prin spălare cu soluție diluată de dezinfectant.

Dezinfectarea sistemelor de aspirație se face prin aspirarea soluției dezinfectante, recomandabil, în două sesiuni.

Dezinfecția mâinilor și pielii se realizează prin aplicarea directă/tamponarea a dezinfectantului/gelului dezinfectant, de cele mai multe ori, fără a necesita clătire.

În cazul instrumentarului medical, procesul de dezinfectare se face prin imersie în soluție dezinfectantă. 

În ultimii ani, studii au arătat că din ce în ce mai mulți oameni se confruntă cu intoleranță la gluten, însă majoritatea nu știu nici măcar ce înseamnă.

Ce este glutenul?

Ei bine, glutenul este un termen cumulativ, un amestec de substanțe naturale proteice, existente în grâu, secară, orz și, mai puțin, în ovăz. Este vizibil prin elasticitatea pe care o conferă aluatului, fiind insolubil în apă. Glutenul este, astfel, prezent în pâine, bere,  paste făinoase, produse de patiserie, cereale, mezeluri, sosuri, supe, ceea ce îl face destul de greu de evitat.

Medicii recomandă evitarea acestuia doar în cazul în care suferiți de intoleranță la gluten (boala celiacă sau celiachia). Privarea de alimentele care conțin gluten în lipsa unei cauze medicale înseamnă lipsirea organismului de unele fibre alimentare necesare care se găsesc, în general, în cereale. Acest fenomen nu poate avea niciun efect benefic asupra corpului uman. Aceste fibre ajută la prevenirea bolilor cardiace, a diabetului, precum și a unor tipuri de cancer.

Cum se recunoaște intoleranța la gluten?

Glutenul are rolul de a stimula sistemul imunitar al persoanelor cu predispoziție la această afecțiune, distrugând mucoasa intestinală. Astfel, se împiedică absorbția substanțelor nutritive, cum ar fi calciul, fierul sau acidul folic. Organismul se apără de gluten prin formarea de anticorpi. Odată apărută, boala nu se vindecă, rămâne în corp pe tot parcursul vieții. Dispar doar anticorpii și simptomele bolii, acestea reapărând atunci când se consumă alimente care conțin gluten toxic (există cereale fără gluten toxic, cum ar fi orezul, porumbul și alte pseudocereale – mei, hrișcă, quinoa etc).

Cel mai vizibil semn al intoleranței la gluten sunt tulburările digestive în urma consumului de produse pe bază de grâu (gaze, balonare, constipare, diaree sau alternanța dintre cele 2, crampe abdominale, greață, asemănătoare cu simptomele colonului iritabil). Se mai pot adăuga migrenele, durere și sensibilitate musculară, schimbări de dispoziție, tulburări neurologice (amețeli, dificultăți de menținere a echilibrului, dureri, senzația de moleșeală), oboseală continuă, mai ales după mese.

Din nefericire, intoleranța la gluten nu are, deocamdată, un  tratament. Singura soluție rămâne excluderea acestuia din alimentația zilnică, simptomele urmând să dispară în termen de 2-3 luni. Reintroducerea acestuia în alimentație va declanșa același răspuns din partea organismului.

Alimentele care pot fi consumate fără probleme în cazul intoleranței la gluten sunt fructele și legumele, carnea, nucile, soia, porumbul, orezul, amaranthul, hrișca, meiul, quinoa sau făina de cartofi.

Petreci mare parte din zi la birou? Dacă da, iată ce ar trebui să știi!

Statul la birou, pe scaun, poate avea mai multe efecte negative decât ne-am aștepta.

O poziție incorectă pe scaun poate duce la dureri de spate, migrene, acumulare de grăsime în jurul taliei, obezitate, diabet, boli de inimă, abdomen moale, circulație proastă oase moi, gât încordat, spate și umeri inflamați, coloană inflexibilă și multe altele.

Poziția corectă pe scaun se caracterizează prin:

- postură dreaptă, fără aplecare în față;

- coate îndoite la 90 de grade, cu brațele aproape de corp;

- umeri relaxați;

- talpă complet așezată pe podea.

De asemenea, în situațiile în care nu se pot evita perioadele lungi de stat pe scaun, putem încerca pe cât posibil să realizăm activități în picioare:

- dacă purtăm o conversație la telefon, putem alege să ne ridicăm de pe scaun sau ne putem plimba prin birou în timpul discuției;

- putem realiza unele sarcini din picioare;

- în timpul ședințelor, putem alege să facem prezentările din picioare;

- la fiecare două ore, este recomandat să facem câteva minute exerciții fizice. Nu trebuie neapărat să fie ceva complex, putem merge, putem face câteva întinderi, genuflexiuni etc;

- folosirea unei mingi de fitness în locul scaunului de birou. Pe lângă faptul că poate fi mai confortabilă decât comunul scaun de birou, ajută la corectarea posturii datorită minimului de efort pe care îl presupune utilizarea ei.

Pentru a-ți îmbunătăți postura, poți apela și la ajutor medical. Orteza toraco-lombară permite corectarea pozițiilor vicioase ale coloanei dorsale. Fiind confecționată din material elastic, permite circulația aerului și, astfel, poate fi purtată fără nicio problemă pe sub haine.

Există o diversitate de mărimi, de la S la XXXL, adresându-se tuturor persoanelor care doresc o poziție corectă a coloanei, și este disponibilă în 2 culori, crem și negru, pentru a putea fi purtată cu orice ținută.

În plus, în timpul liber, se recomandă adoptarea unui stil activ de viață. Uită de după-amiezele petrecute pe canapea, cu telecomanda în mână. Alege să ieși la alergat, cu bicicleta sau poți chiar să mergi pe jos. Dacă nu ai timp pentru a ieși din casă, alege să faci diferite activități care te pun în mișcare.

Nici alimentația sănătoasă nu trebuie să lipsească din viața ta.

Sutura chirurgicală reprezintă acțiunea medicală de închidere a unei plăgi accidentale sau a unei incizii chirurgicale (caracterizate prin discontinuitatea structurilor anatomice), în vederea cicatrizării și grăbirii vindecării țesutului asupra căruia s-a intervenit.

Pentru sutură, este nevoie de un ac (curb sau ascuțit), un  fir de sutură (de diferite forme și texturi), o pensă pentru manipularea acului și realizarea nodurilor și o foarfecă pentru tăierea firului de sutură.

Firul de sutură este un material destinat acestei operațiuni, resorbabil sau neresorbabil, care se trece prin acul de sutură. Firul resorbabil este absorbit, în decurs de câteva zile până la câteva luni, iar cel neresorbabil este retras după finalizarea procesului de cicatrizare.

Caracterisiticile firelor de sutură:

-          aplicabilitate pentru orice tip de țesut;

-          flexibilitate;

-          înnodare ușoară, sigură și fixă;

-          reacții tisulare minime (răspunsul normal al organismului la un corp străin);

-          nu absorb lichide;

-          nu permit dezvoltarea bacteriilor;

-          sunt subțiri și rezistente la rupere și îndoire;

-          nu secționează țesuturile.

Firele de sutură pot fi realizate din diferite materiale:

1. acid poliglicolic (un compus homopolimer al acidului glicolic) - firul de sutură realizat din acid poliglicoic (PGA) poate fi folosit la suturarea și ligatura inclusiv a țesuturilor moi (în oftalmologie). Nu se utilizează, însă, în procedurile cardiovasculare sau neurologice. Este absorbit de corp într-un interval de la 50 până la 90 de zile.
2. polidioxanonă – firul de sutură din polidioxanonă (PDO) este un monofilament, cu absorbție prin hidroliză pe o perioadă între 180 și 220 de zile. Poate fi folosit în microchirurgie sau chirurgie oftalmologică, dar nu în intervențiile asupra țesuturilor cardiovasculare sau ale sistemului nervos central.
3. polipropilenă (material sintetic, neabsorbit de organism) – firul de sutură din polipropilenă este utilizat cu preponderență în chirurgia cardiovasculară și plastică.
4. poliester (polimer ce conține o grupă funcțională de esteri, sintetic, neasborbit de organism) – firul de sutură din poliester este indicat în ligatura țesuturilor moi, inclusiv în intervențiile oftalmologice, însă nu poate fi folosit pentru țesuturile cardiovasculare sau neurologice.
5. nylon (grup de fibre textile din polimeri sintetici, monofilament, neabsorbit de organism) – firul de sutură din nylon se utilizează pentru închiderea rănilor superficiale, în chirurgia plastică și ortopedie, sau în microchirurgie și oftalmologie.
6. mătase (material natural, neabsorbit de organism) – firul de sutură  din mătase poate avea diferite dimensiuni, în funcție de numărul de fibre de mătase folosite, și se utilizează în suturarea țesuturilor moi, inclusiv în oftalmologie, dar nu poate fi folosit pentru intervențiile cardiovasculare sau pentru țesuturile sistemului nervos central.

Gonartroza (artroza genunchiului) este o afecțiune cronică a genunchiului, care constă în distrugerea progresivă a cartilajului, manifestându-se prin dureri și limitarea mobilității. Reprezintă rezultatul presiunii exercitate asupra cartilajului articulației, indiferent dacă acesta este sănătos sau deja slăbit.

Principalii factori de risc sunt greutatea excesivă și obezitatea. Riscul de a dezvolta gonartroză este de 3 ori mai mare la persoanele cu un Indice al Masei Corporale (IMC) mai mare de 27 decât la persoanele cu greutate normală.

Indexul Masei Corporale reprezintă raportul dintre greutate (în kilograme) și înălțimea la pătrat (în metri). Spre exemplu, pentru o persoană cu înălțimea de 1,6 metri și o greutate de 55 de kg, IMC este de 21,48.

Practicarea sporturilor de impact și alergare (fotbal, rugby) poate reprezenta o altă cauză pentru dezvoltarea afecțiunii, ca și îndepărtarea parțială sau totală a meniscului și deformări ale genunchiului.

Simptomele gonartrozei sunt: durere mecanică (ce apare în timpul mișcării, când se exercită presiune asupra genunchiului, și dispare prin repaus) și rigiditate (identificată de medic printr-o examinare).

Tratamentul este, inițial, non-medicamentos:

- lupta împotriva excesului de greutate sau obezității (când este cazul);

- adaptarea la un stil de viață specific (evitarea ridicării de greutăți);

- sesiuni de fizioterapie;

- program de fitness aerobic;

- ajutor tehnic (suport ortopedic, suport pentru genunchi, baston).

Un al doilea stadiu al tratamentului poate fi considerată administrația de medicamente, care este împărțită în 3 categorii (pentru durere, pentru „izbucniri” acute – inflamări, pentru situațiile în care afecțiunea devine cronică).

Al treilea stadiu, care nu este considerat ca măsură finală, îl reprezintă intervenția chirurgicală.

Tratamentul nechirurgical poate ajuta foarte mult la vindecarea gonartrozei.

Se recomandă, astfel, exerciții de stretching și de tonifiere a musculaturii coapselor, unde se pot folosi pedalierele, transferarea greutății de pe genunchiul afectat prin folosirea unui baston, folosirea ortezelor sau a altor dispozitive ortopedice care contribuie la scăderea durerii și a presiunii.