Sutura chirurgicală reprezintă acțiunea medicală de închidere a unei plăgi accidentale sau a unei incizii chirurgicale (caracterizate prin discontinuitatea structurilor anatomice), în vederea cicatrizării și grăbirii vindecării țesutului asupra căruia s-a intervenit.

Pentru sutură, este nevoie de un ac (curb sau ascuțit), un  fir de sutură (de diferite forme și texturi), o pensă pentru manipularea acului și realizarea nodurilor și o foarfecă pentru tăierea firului de sutură.

Firul de sutură este un material destinat acestei operațiuni, resorbabil sau neresorbabil, care se trece prin acul de sutură. Firul resorbabil este absorbit, în decurs de câteva zile până la câteva luni, iar cel neresorbabil este retras după finalizarea procesului de cicatrizare.

Caracterisiticile firelor de sutură:

-          aplicabilitate pentru orice tip de țesut;

-          flexibilitate;

-          înnodare ușoară, sigură și fixă;

-          reacții tisulare minime (răspunsul normal al organismului la un corp străin);

-          nu absorb lichide;

-          nu permit dezvoltarea bacteriilor;

-          sunt subțiri și rezistente la rupere și îndoire;

-          nu secționează țesuturile.

Firele de sutură pot fi realizate din diferite materiale:

  1. acid poliglicolic (un compus homopolimer al acidului glicolic) - firul de sutură realizat din acid poliglicoic (PGA) poate fi folosit la suturarea și ligatura inclusiv a țesuturilor moi (în oftalmologie). Nu se utilizează, însă, în procedurile cardiovasculare sau neurologice. Este absorbit de corp într-un interval de la 50 până la 90 de zile.
  2. polidioxanonăfirul de sutură din polidioxanonă (PDO) este un monofilament, cu absorbție prin hidroliză pe o perioadă între 180 și 220 de zile. Poate fi folosit în microchirurgie sau chirurgie oftalmologică, dar nu în intervențiile asupra țesuturilor cardiovasculare sau ale sistemului nervos central.
  3. polipropilenă (material sintetic, neabsorbit de organism) – firul de sutură din polipropilenă este utilizat cu preponderență în chirurgia cardiovasculară și plastică.
  4. poliester (polimer ce conține o grupă funcțională de esteri, sintetic, neasborbit de organism) – firul de sutură din poliester este indicat în ligatura țesuturilor moi, inclusiv în intervențiile oftalmologice, însă nu poate fi folosit pentru țesuturile cardiovasculare sau neurologice.
  5. nylon (grup de fibre textile din polimeri sintetici, monofilament, neabsorbit de organism) – firul de sutură din nylon se utilizează pentru închiderea rănilor superficiale, în chirurgia plastică și ortopedie, sau în microchirurgie și oftalmologie.
  6. mătase (material natural, neabsorbit de organism) – firul de sutură  din mătase poate avea diferite dimensiuni, în funcție de numărul de fibre de mătase folosite, și se utilizează în suturarea țesuturilor moi, inclusiv în oftalmologie, dar nu poate fi folosit pentru intervențiile cardiovasculare sau pentru țesuturile sistemului nervos central.