Sutura chirurgicală este una dintre cele mai utilizate manopere în chirurgie, care asigură menținerea în contact a părților unei plăgi pentru a permite refacerea anatomică.

În funcție de timpul de intervenție, sutura poate fi:

-         primară, efectuată la maxim 6 ore de la traumatism, asigurându-se o asepsie perfectă. Pentru plăgile cu țesuturi compromise și margini neregulate, se regularizează marginile prin îndepărtarea țesuturilor a căror vitalitate a fost compromisă, apoi se execută sutura;

-          primară întârziată - este utilă în cazul plăgilor care supurează, pentru care este necesară o perioadă de așteptare de 5-7 zile, în care plaga deschisă va fi pansată, apoi se strâng firele de sutură;

-          sutura secundară este indicată în cazul plăgilor cărora li s-a făcut sutură primară, dar au supurat. Se impune scoaterea firelor suturii primare și pansarea zilnică până la dispariția infecției, avivarea țesuturilor și sutura propriu-zisă. Dacă plaga continuă să supureze, se repetă procedeul, urmând a se face sutura terțiară, cuaternară etc., în funcție de caz.

În funcție de lungimea firului de sutură, sutura este:

-          întreruptă – cel mai des utilizată în cazul lacerațiilor și se recomandă folosirea firelor neresorbabile. Se face cu puncte separate, prin înnodarea și secționarea firului după fiecare trecere; se pot utiliza și agrafe.

-          continuă – se caracterizează de mai puține noduri, ceea ce presupune mai puțin timp și mai puțin material decât în cazul suturii întrerupte. Este folosită în cazul țesuturilor profunde, însă este mai puțin precisă în apropierea marginilor, iar rezultatul nu este la fel de estetic, spre deosebire de sutura întreruptă. Pot apărea complicații, precum chisturi.

-          sutură continuă intradermică – oferă rezultate estetice, utilă în cazul rănilor în care pielea este tensionată sau este predispusă formării cheloidelor. Se recomandă folosirea firelor subțiri, resorbabile, împletite sau monofilament.

După numărul straturilor, suturile sunt:

-          monoplan (într-un singur plan), în care se utilizează un singur strat de fire;

-          sutură pe mai multe planuri (de obicei dublă), în care se utilizează mai multe straturi de fire suprapuse.

Depinzând de materialul folosit, sutura poate fi:

-          resorbabilă, se folosesc fire care sunt absorbite de organism în anumite intervale de timp, de la câteva zile la câteva luni;

-          neresorbabilă, cu materiale care nu sunt absorbite de organism și pot provoca o reacție minimă, urmând a fi extrase ulterior cicatrizării.

Firul de sutură ideal trebuie să fie subțire și rezistent, să nu absoarbă lichide, să nu permită dezvoltarea bacteriilor și, nu în ultimul rând, să nu secționeze țesuturile. Despre tipurile de fire de sutură, am vorbit într-un alt articol, disponibil aici.