Diagnosticul greșit reprezintă eșecul de a stabili în timp util un diagnostic precis pentru problema unui pacient și de a explica totul acestuia.

Privind problematica diagnosticului greșit, datele statistice sunt grăitoare: eroarea de diagnosticare cauzează moartea a 10% dintre pacienți, există un risc de 2 ori mai mare de a avea ca rezultat moarte pacientului decât în cazul oricărei alte erori medicale, între 6% și 17% dintre efectele adverse ale pacienților din spitale sunt atribuite greșelilor de diagnosticare.

Stabilirea corectă a unui diagnostic este unul dintre aspectele-cheie ale îngrijirii medicale – presupune o explicație privind o problemă și ajută la stabilirea unor decizii ulterioare.

Diagnosticarea este un proces complex, implicând activități bazate pe raționament clinic și colectare de informații privind starea de sănătate a persoanelor. Este probabil ca majoritatea pacienților să primească cel puțin un diagnostic greșit, uneori cu consecințe nefaste (împiedicarea sau întârzierea tratamentului corect, furnizarea unui tratament nefolositor sau dăunător, repercursiuni financiare sau psihologice). Îmbunătățirea procesului nu este numai posibilă, ci reprezintă o datorie imperativă morală și profesională.

În acest sens, există recomandări pentru a diminua acest risc, care presupun:

- eficientizarea muncii în echipă în procesul de diagnosticare;

- intensificarea trainingurilor și a educației de specialitate;

- încurajarea utilizării tehnologiei în stabilirea diagnosticului;

- încurajarea performanțelor în diagnosticare;

- dezvoltarea unui sistem de raportare și răspundere care permite învățarea din erorile precedente;

- dezvoltarea unui sistem de plată și îngrijire în procesul de stabilire a diagnosticului;

- finanțarea cercetărilor în domeniul diagnosticării.

Din nefericire, există bariere în calea adoptării acestor recomandări. Inițiativele competitive, în principal în domeniul sistemelor tehnologice, respectarea cerințelor de facturare și raportare în domeniul sănătății împiedică progresul. Lipsa reglementărilor pentru raportarea publică a erorilor de diagnosticare indică o lipsă de transparență, ceea ce „trage înapoi” eforturile de dezvoltare.