A fi medic de gardă înseamnă a rămâne peste noapte în spital, a avea grijă de pacienți atunci când au nevoie și a te ocupa de noile „intrări”. Această activitate presupune multă muncă, uneori și de 30-36 de ore cu foarte puțin somn sau deloc. Deprinderile sunt numeroase, noi, însă, ne-am axat pe câteva dintre ele. Iată, deci, ce fac medicii de gardă:

1. Dorm când apucă – garda care durează 30 de ore sau chiar mai mult are ca principal efect oboseala și scăderea randamentului. Insuficiența personalului, numărul mare de cazuri, dotările slabe de care dispun unitățile medicale împiedică medicii să ia pauze, ca să nu mai vorbim de somn. Somnul pe scaun, pe canapea sau chiar din picioare nu mai este o noutate. Când oboseala se instalează, nimic altceva nu este eficient în afară de somn.

2. Igiena personală este compromisă – nu este surprinzător că, printre sutele de activități de îndeplinit, medicul sare peste dușul de seară, peste spălatul pe dinți sau poartă același halat medical. Nimic de condamnat! Încercăm să facem cât mai multe și mai bine, deci, nu avem timp pentru toate.

3. Mănâncă ce apucă – s-a închis cantina, dar foamea este mare. În biroul medicului, se mai pot găsi sandvișuri sau produse de patiserie, covrigei sau sticsuri. Combinate cu o cafea, pot mulțumi pentru o perioadă cadrul medical aflat tot timpul pe fugă. Mai în glumă, mai în serios, cam așa stă treaba, încă un efort depus în slujba umanității.

4. Apelează la cafea – cafeaua de toate zilele, preferata tuturor. Nu doar că te ajută să rămâi concentrat și să ascunzi într-un colț al minții dorința de a te cuibări într-un pat cald măcar o oră, dar are și un gust divin și un miros ademenitor. Desigur, limitarea este necesară.

5. Sunt mereu „în priză” – nu știi niciodată ce te așteaptă, ce aduce minutul următor. Trebuie să fii mereu pregătit pentru orice, să iei rapid decizia potrivită, poate chiar să salvezi o viață. Concentrare maximă și răbdare, de asta au nevoie medicii.

6. Sunt supuși stresului – nu medicina este problema, ci lucrul cu oamenii. Interacționezi cu oameni mai puțin educați, impertinenți, care cred că știu mai bine, iar tu trebuie să stai și să „înghiți” doar pentru că ești medic și trebuie să tratezi pe toată lumea în mod egal? Însă, cât de mult se poate rezista în fața unei asemenea „provocări continue”?

7. Ajung la epuizare profesională – sau bine-cunoscutul „burnout”, care se referă la o stare de epuizare atât la nivel fizic, cât și psihic. Consecințele sunt destul de serioase: randamentul profesional scade considerabil, afectează relațiile cu cei din jur, precum și starea fizică și psihică a individului. Într-un alt articol, am vorbit despre burnout și despre cum poate fi evitat.